Zicem multe despre ce şi pe cine iubim. Facem puţine pentru ce şi pentru cine iubim. De multe ori facem mai multe pentru cine trebuie decât pentru cine vrem.

O mamă adevărată îşi iubeşte copilul mai mult decât îşi iubeşte soţul. Mai mult decât îl iubeşte pe tatăl copilului ei. Mai mult decât îşi iubeşte tatăl, mai mult decât îi iubeşte pe toţi bărbaţii din trecutul , prezentul şi viitorul ei.

O mamă va avea grijă de ea şi de toată lumea pentru că vrea o lume de iubire pentru copilul ei.

Un tată adevărat îşi iubeşte copilul mai mult decât o iubeşte pe mama copilului lui, decât o iubeşte pe mama lui, pe amanta lui, pe soţia lui , prima, a doua, a noua, un tată îşi iubeşte copilul înainte tuturor celorlalte iubiri care intră şi ies din inima lui.

Dacă lucrurile ar fi aşezate aşa şi toate acţiunile unui părinte ar fi guvernate de această lege a iubirii, noi nu am mai face atât de multe greşeli. Nu ar mai trebui să alegem, nu am fi nevoiţi să ne explicăm gesturile pentru că toate acţiunile noastre ar fi guvernate de această primă şi cea mai importantă dintre toate legile firii.

În ziua în care afli că devii părinte, trebuie să fii conştient că ai primit împreună cu acest rol şi pachetul de obligaţii pe care le ai faţă de copilul tău. Nu ai niciun drept. Ba da. Unul singur şi cel mai important: dreptul de a-l iubi. În rest, ai obligaţia de a-l creşte, de a-l îngriji, de-a face pentru el cele mai bune alegeri, ai obligaţia de a-l proteja, de a-l ghida, de a-l ierta, de a-l ocroti. Ai obligaţia să-l pui pe el înaintea tuturor celorlalţi şi să ai cu toată lumea relaţii care să servească primului tău interes: binele copilului tău.

Eu aşa văd lucrurile. Şi cred în sufletul meu că dacă nu vei face asta, te va urmări toată viaţa felul defectuos în care ai ales să-ţi respecţi aceste obligaţii. Cred că fiecare părinte, după puterile lui, poate să gândească şi să acţioneze aşa. Şi mai cred că oamenii ar fi mult mai frumoşi şi lumea mult mai bună dacă , în tot ceea ce fac, pe părinţi i-ar guverna iubirea pentru copiii lor. Tratează-i pe oameni aşa cum ai vrea să-ţi trateze ei copilul. Lasă lumea în urma ta aşa cum ai vrea să fie lumea în care trăieşte copilul tău. Acţionează ca şi cum copilul tău se va bucura de efectele acţiunilor tale.

Iubeşte-ţi cel mai mult copilul, din toată lumea şi vei putea să iubeşti lumea toată.