Ce te preocupă cel mai mult în relaţia cu copilul tău? Să stai cu el, să-i cumperi sau să-i dai?

Răspunzându-ţi la aceste întrebări, te aşezi singur în una din cele cele trei categorii.

Poţi să fii sincer pentru că nu te verifică nimeni. Nu te descalifică nimeni din ceea ce eşti sau pari a fi. Oricum oamenii vor vedea ceea ce tu le arăţi.

Dar ce eşti de fapt? Un părinte care vrea să numere cât mai multe ore în prezenţa copilului, un părinte care vrea să numere cât mai multe obiecte achiziţionate pentru şi de dragul copilului sau un părinte care îşi măsoară succesul în multă iubire, emoţie, atenţie şi implicare, acel părinte care îi dă copilului căldură şi siguranţă indiferent dacă e lângă el sau în altă parte.

Poţi fi parte din viaţa lui şi dacă stai departe de el, din toate motivele lumii. Dacă energia ta ajunge prin cele mai frumoase gânduri la el, dacă din timpul tău rupi minute importante în care te gândeşti la el, să ţi-l imaginezi frumos şi luminos, dacă îl mai şi suni să îi spui cele mai dulci poveşti şi cele mai calde cuvinte, poţi fi partea importantă şi frumoasă din viaţă lui.

Degeaba stai lângă el 10 ore, dar mintea ta e la altcineva sau la altceva. Poţi fizic să nu te dezlipeşti de el o zi întreagă, dar gândurile tale să fie la un el sau o ea sau la un proiect sau la o nevoie şi gâza de lângă tine mai rău să te încurce decât să te bucure.

Alergi de dimineaţă până seară să-i cumperi sau te opreşti din malaxorul zilnic să te gândeşti frumos?

Îţi consumi zilele într-o goana disperată de a arată lumii cine eşti şi ce poţi sau te opreşti, te apleci şi îi arăţi copilului tău cât de mult îl iubeşti?

Fizic, material, emoţional? Sau toate la un loc.