Am avut cea mai cuminte noapte de Revelion din viața mea. M-am culcat devreme și m-am trezit devreme... într-un hotel din centrul orașului Buenos Aires. Lăsasem draperiile trase, așa că m-am trezit direct cu Soarele în ochi. Intra printr-o fereastră imensă, cu vedere spre bulevardul principal. Vis-a-vis, clădiri superbe! Buenos Aires e absolut surprinzător, în materie de arhitectură. Clădirile se înalță sub forma unor case - zgârie-nori... au un aer maiestuos, asemenea celor din New York, dar au, totodată, ceva din căldura caselor mediteraneene.

Am deschis ochii și am văzut, printre razele Soarelui, clădirea de vis-a-vis, scăldată în lumină... și, fără să înțeleg de ce, am intrat în panică. Brusc, mi-am dat seama că a început un an nou...

Totul fusese simplu, până în seara de Revelion: mă raportam doar la ceea ce reușisem să fac în 2018 (și am reușit foarte multe), dar Soarele din prima dimineață a anului mă plasa față în față cu realitatea. A început un an nou, o grămadă de proiecte și de oameni așteaptă să pornească noua căruță... și eu, la sfârșitul anului trecut, am luat câteva decizii radicale, care au declanșat panica din prima zi a anului: "oare cum o să mă descurc, ce o să fac, cu cine, cât, încotro, de ce să mă apuc mai întâi?"

Au fost câteva secunde bune, în care am simțit că timpul s-a oprit în loc... suficient cât mintea-mi să se umple cu întrebări îngrijorătoare...

“Respiră, respiră, respiră!” așa îmi spune Fifi, când simte că intru în panică. Am respirat... o dată, de două ori, de trei ori... Apoi, m-am ridicat din pat și am ieșit pe balcon. Eram deasupra întregului bulevard pe care alergau mașinile cu viteză și nepăsare... în ele erau oameni, care aveau propriile gânduri, frici și speranțe... Brusc, am realizat că e 1 ianuarie, deci tocmai mi-a fost pus în brațe cel mai prețios cadou (365 de zile nou-nouțe)! Așadar, trebuie să mulțumesc, înainte de a mă gândi ce fac eu cu darul... Apoi, am respirat din nou, conștient, și mi-am amintit că zilele se iau pe rând, una câte una... și că, dacă e ceva ce nu pot face astăzi, înseamnă că nu trebuie făcut astăzi, că nu întotdeauna iese așa cum planific și că, în fiecare zi, voi avea de-a face cu situații noi, provocări noi, probleme noi, care așteaptă să fie rezolvate. Sau ignorate.

Trăiesc în România și asta este suficient, ca să încep noul an cu o pauză :))). Sunt în vacanță! Face parte din planul Universului cu mine! Mă lasă să-mi iau energie și inspirație și să petrec timp cu mine, până când voi începe să iau lucrurile în serios și voi petrece timp cu ceilalți.
Panica de 1 ianuarie s-a terminat cu asumarea unui nou an. Și cu amânarea oricăror griji, până în ziua în care o să apară motive serioase care să le provoace.

Anul trecut am ales să fiu bună. Anul acesta, aleg să scot bunătatea din cât mai mulți oameni.

Unul câte unul, zi după zi. Pe rând. Cu iubire și cu răbdare. Și, mai ales, cu bucurie!