Du-mă în lumea ta numai dacă e cald și bine. Nu mă lua din culcușul meu ca să mă duci într-o scorbură din mijlocul pădurii. Si nici într-un iglu dacă acolo nu e cald și bine. Eu mi-am făcut o căsuță din lemn cu acoperiș de paie, mi-am pus o sobă de teracotă de care mă lipesc şi-mi încălzește sufletul. Eu am un pat cu așternuturi albe și cu o pernă moale și o pătură pufoasă. Calc pe covorașe țesute cu toată dragostea de bunica mea și îmi țin lucrurile într-un dulăpior din lemn de brad care miroase a viață. Am o căsuță mică și caldă și frumoasă în care e strânsă toată dragostea din univers.Toată iubirea familiei mele, toată dragostea strămoșilor mei. Te rog. Dacă la tine nu e cald și bine, nu mă lua de aici. Nu voi fi fericită chiar dacă acum cred că aș putea să învăț să trăiesc între pereți de gheață. Te voi urî într-o zi pentru că mi-ai tulburat liniștea și mi-am abandonat lumea care mă făcea fericită. Dacă la tine nu e cald și bine, nu mă lua pe mine să sparg cuburile de gheață și să fac focul în mijlocul colibei. Asta nu te va face mai fericit. Dimpotrivă. Vei simți toată viața că am venit și ți-am făcut focul. Și te vei teme mereu să nu plec și să nu se stingă. Fă tu cald în culcușul tău. Pune niște covoare cu flori pe pereții reci.

Pregătește o supă caldă și așteaptă-mă lângă un foc într-o sobă în care să duduie butucii. Așteaptă-mă. O să vin. O să mă ghidez după scânteile care ies prin horn. O să vin după mirosul de scorțișoară. O să știu că ești acolo și că e cald și bine. Și o să vin de bună voie și nesilită de nimeni. Cu toată căsuța mea și cu perna și cu plapuma și cu covorașele de la bunica. O să le adunăm și o să facem împreună căsuța noastră. Dar nu mă lua până când la tine nu e cald și bine. Încălzește locul din inima ta și eu o să vin. De bună voie și am nesilită de nimeni. Și o să stau până când moartea ne va despărți.