Știu că sunt mulți oameni care spun că toate semnele de pe chipurile lor sunt dovada trecerii prin experiențele vieții. Știu despre ce vorbesc, le-am văzut cu ochii cum vin și se instalează șanț după șanț, groapă după groapă.

Am trăit multe experiențe care m-au marcat și toate au fost lecții de viață pentru mine.
Dar nu vreau să mi se citească pe chip. Vreau să mi se recunoască din felul în care mă manifest. Să vadă oamenii ce am învățat în toate încercările grele din felul în care le vorbesc, îi ascult, sunt prezentă, ajut, contribui, particip.

• Nu trebuie să vadă oamenii pe fruntea mea dunga groasă care s-a instalat în noaptea în care viața mea s-a rupt în două, odată cu despărțirea de tatăl copilului meu.
• Nu vreau să vadă lumea șanțurile din jurul gurii, săpate adânc de durerea plecării tatălui meu.

Și nici măcar nu e despre lume. Nu vreau să le văd nici eu când mă uit în oglindă. De ce mi-aș aminti de ele în fiecare clipă în care îmi privesc chipul - când sunt departe, în trecutul meu? Le-am înțeles, le-am acceptat, le-am așezat în inima mea și am mers mai departe.

De ce nu se instalează pe chip întâmplările fericite? Poate pentru că acelea ar trebui să fie atat de multe, încât nu ar mai încăpea pe fețele noastre.

Probabil se instalează lecțiile de viață ca să ne amintim de tot ce a trebuit să învățăm din ele. Să nu cumva să uitam ce am simțit și cum ne-a transformat întâmplarea aceea.
Eu nu am nevoie de ele pe chipul meu. Le regăsesc învățăturile în tot ce fac. Toate șanțurile de pe frunte și din colțul gurii le-am transformat în poduri peste întâmplări și am trecut dincolo de ele.

Eu trăiesc astăzi, aici, acum.

Chipul meu vreau să se asorteze cu fericirea din acest moment și nu cu tristețile din trecut.
Suntem liberi să alegem la ce ne uităm: la propriu și la figurat.
Și oricare variantă am alege - e cea mai bună pentru fiecare dintre noi.
Eu vreau să profit de tot ceea ce îmi oferă cunoașterea și descoperirile zilelor noastre și să trăiesc după regulile tehnologice ale momentului, cu valorile lăsate în ADN-ul meu de tata, de bunica, de oamenii care mi-au predat fericirea!