De-a lungul vieții, mi s-au închis multe uși. Unele chiar în nas.

Nu toți oamenii cred în ce fac eu, nu toți oamenii au chef să-și bată capul cu subiectele de care eu mă ocup.

Copiii în general sunt mulți, mici și gălăgioși. Nu toată lumea are răbdare pentru ei. Sunt oameni cărora le plac copiii în meme-uri pe TikTok, altfel… să nu nimerească lângă ei în avion, la restaurant, pe lângă banca pe care stau liniștiti în parc. Iar angajații cu copii mici sunt o problemă pentru mulți angajatori.

Și, când credeai că fac o pauză, eu vreau să vin să-ți vorbesc despre un proiect. E unul social, bat eu din nou la ușa în spatele căreia știu că e un om mai prieten cu pisicile sau cu peștii decât cu copiii.

Și mă duc la el cu o casă pentru o familie nevoiașă, cu nevoia de a face mai frumoasă viața mamelor, cu tabere pentru copiii abandonați, cu câteva evenimente punctuale în oncopediatrii…
Mi s-au închis multe uși. Și încă mai e câte unul supărat rău pe viață care își permite să-mi trântească ușa în nas.

Dar știți ce am făcut? Pentru fiecare ușă închisă în față am deschis o fereastră. Și a intrat soarele, mi-a făcut lumină în cap și am găsit alte soluții!

Nu lăsați o ușă închisă să oprească visul de a zbura acolo unde trebuie să ajungă. Deschideți ferestrele larg! O să vedeți mai bine ce alte variante aveți. Nu vă imaginați că pentru alții e ușor. Oamenii aleg să nu vorbească neaparat despre lucrurile grele, pentru că preferă să le uite și să meargă mai departe. Nu ne plac văicărelile, nu ne plac oamenii care se plâng. Dar, din când în când, ne prinde bine să mai iasă câte unul și să spună asumat:

- Mi s-au trântit în nas nenumărate uși. Dar, pentru fiecare ușă închisă, eu am deschis o fereastră!