Nu mă mulțumesc cu ce am, ci mulțumesc pentru ceea ce am. Nu m-am gândit niciodată la cât de mare e diferența asta și cât de multe frustrări se pot naște atunci când te gândești că trebuie să te mulțumești cu ce ai. Nu. Nu trebuie să te mulțumești cu ce ai. Trebuie să nu renunți niciodată la ceea ce-ți dorești să ai. Trebuie să crezi în continuare în visele tale și să faci lucrurile despre care știi sigur că te vor împlini. Să nu dai voie nimănui să te oprească într-un loc în care tu să stagnezi. Să nu dai voie nimănui să-ți taie aripile și să-ți scurteze linia orizontului numai pentru că trebuie să te mulțumești cu ce ai. Am simțit și am crezut asta dintotdeauna, chiar dacă nu am fost conștientă niciodată de diferența dintre a te mulțumi cu ce ai și a mulțumi pentru ce ai. Nu m-am mulțumit cu locurile mele de muncă, am tins mereu spre mai mult. Dar am mulțumit pentru fiecare dintre ele și mulțumesc în continuare pentru fiecare întâmplare din viața mea. Fiecare loc prin care am trecut m-a ajutat să cresc și să ajung unde sunt acum. Astăzi, locul meu de muncă este suma tuturor locurilor de muncă prin care am trecut.

Le mulțumesc foștilor mei șefi, le mulțumesc tuturor pentru tot ce am învățat că trebuie să fac sau că nu trebuie să aplic niciodată. Le mulțumesc foștilor mei colegi, de la care am învățat multe despre cum se face sau nu se face o meserie, despre cum se tratează sau nu se tratează un loc de muncă. Astăzi, pot să fiu un șef bun pentru că am fost un subaltern care a învățat multe din această poziție, despre cum și-au făcut treaba cei de care depindea treaba mea. Nu m-am mulțumit niciodată cu ce mi-au oferit, am vrut mereu mai mult, am crescut cu fiecare nouă provocare și le mulțumesc astăzi așa cum le-am mulțumit și atunci. Am fost un subaltern provocare, nu am fost un subaltern problemă. Nu m-am adunat niciodată cu găștile împotriva lor, eu m-am așezat pe culoarul meu, pe care alergam pentru binele meu.

Nu m-am mulțumit niciodată cu bărbații pe care i-am avut, chiar dacă le mulțumesc fiecăruia în parte. Au fost povești frumoase din viața mea, au fost provocări fantastice, au fost lecții de viață pentru mine. Le mulțumesc pentru că sunt astăzi femeia care sunt și pentru că, împreună cu ei sau despărțindu-mă de ei, am înțeles foarte multe despre mine. Nu m-am mulțumit cu niciunul dintre ei. L-am iubit pe fiecare în parte, dar am știut despre fiecare dintre ei că nu sunt cei cu care eu să trăiesc zi de zi, întâmplare de întâmplare. Nu m-am mulțumit cu orașul în care m-am născut, chiar dacă ar fi putut să mă prindă acolo bătrânețile. Am vrut mai mult, așa că am plecat când am simțit că e timpul să merg mai departe. Dar mă întorc cu drag de fiecare dată prin locurile în care am trăit întâmplări frumoase din viața mea și le mulțumesc acelor pământuri din care mi-am luat energia. În fiecare zi vreau mai mult, în fiecare zi vreau mai sus, vreau mai bine, mai frumos, mai sincer, mai curat, mai profund, mai onest, mai cald, mai iubit… Nu mă mulțumesc cu ce am. Dar mulțumesc în fiecare zi pentru tot ceea ce am primit.

Pentru copilul minunat, pentru părinții extraordinari, pentru șefii mei de poveste, pentru prietenii mei calzi și buni, pentru colegii mei puternici și talentați, pentru orașul în care mă mișc ca peștele în apă, pentru țara în care îmi văd visele cu ochii, pentru casa, patul, povestea, inspirația, aerul, sănătatea, fericirea din viața mea de zi cu zi. A mulțumii pentru ce ai este mult mai mult și mult mai sănătos decât să te mulțumești cu ce ai.