Nu le permite oamenilor să-ți transforme calitățile în defecte

18 Octombrie 2019, 08:26    •   
comentarii

Mă gândeam zilele trecute la faptul că eu, cu energia mea, sunt greu de dus. Sunt foarte puțini oameni care fac față ritmului meu, dinamicii din viața mea, numărului mare de idei și volumului de acțiuni.

Toți cei care n-au reușit să țină pasul cu mine au dat vina pe ritmul în care funcționez, pe felul în care mă manifest și pe viteza mea de reacție. Foarte multă vreme le-am permis să vorbească despre asta ca despre un defect.

Această poziționare mi se trage din copilărie. Eu am moștenit această dinamică de la mama. Mama mea, și în ziua de astăzi, la 70 de ani, nu stă nici o secundă. În permanență iese ceva din mâinile ei și iese ceva bun, indiferent cât efort trebuie să depună, indiferent dacă este vorba despre mâncare sau despre un pulover împletit, sau dacă repară ceva prin casă... Indiferent ce face, face bine și pentru ea, și pentru ceilalți, și nu obosește decât foarte rar.

Tata... Tata era o fire boem-comodă, prefera să asiste de pe canapea sau de pe un fotoliu... Altfel, bateria mamei mele îl deranja doar când îl scotea din zona lui de confort, când îi cerea să facă ceva. Tata a împachetat toată voința mamei și bucuria ei de a face TOT, toată forța și viteza ei, într-un defect și ne-a făcut pe noi, copiii, să credem că nu e bine cum e mama, că mama e "nebună" pentru că tot timpul trebuie să facă ceva și că noi suntem obligați să-i facem față.

Am preluat de la mama o parte din puterea ei. Multă vreme m-am simțit vinovată, pentru că îi deranjam pe ceilalți cu bucuria mea de a face lucruri și încercam să reduc din ritm, din idei, din proiecte, ca să mă raliez capacității celorlalți de a munci. De curând, la spectacolul de la Cluj, mama venit să ne ajute, așa cum face de fiecare dată, și s-a bucurat de toată admirația colegilor mei, pentru hărnicia ei și pentru că transformă tot ce atinge în lucru bine făcut.

Așa am realizat cât de nedrept a fost pentru ea să fie tratat ca un defect ceva ce e, de fapt, o mare calitate. Prin urmare, eu nu mai vreau să mă poziționez drept vinovată. Cine reușește să țină pasul cu mine, bine! Cine nu poate, să rămână spectator, dar n-o să-i permit să spună că spectacolul e slab, nepotrivit, prost, doar pentru că nu are el ochelarii potriviți.

 
Mirela Retegan pe

YouTube

Arhivă

Gandurile Mirelei

Copiii adoptați sunt speciali, pentru că se nasc de două ori

  Dacă am în față un grup de copii, eu îi recunosc pe cei care sunt adoptați. Au o sclipire aparte în privire. Acești copii sunt speciali, pentru că ei deja s-au născut de două ori. O dată, în pântecele...

citeste mai mult  

Cum faceți cu Lumina de Paști?

Eu am găsit soluția, știu exact cum fac cu Lumina de Paști!   Anul acesta o să fie cu adevărat un Paști diferit. Dacă, până acum, în noaptea de Înviere mă duceam să iau Lumina, anul acesta o voi trimite. E pentru...

citeste mai mult  

Ce am înțeles eu din Teledon

Am petrecut șase ore țintuită pe un scaun și am răspuns la peste 200 de apeluri. O să-mi răsune multă vreme în urechi ecoul soneriei. Am acceptat cu drag invitația celor de la Antena 1. Cred că este vremea să facem tot ce putem...

citeste mai mult  

Orice minune durează trei zile

Cum știau bătrânii noștri să definească lucrurile, să le simplifice și să le vadă realist, cu ochii larg deschiși... Aveau dreptate: orice minune durează trei zile! TREI! Apoi, intră în fluxul cotidian și devine banalitate. Și...

citeste mai mult