M-a întrebat cineva zilele trecute câți angajați am, câți oameni câștigă bani făcând lucruri pentru mine. Am făcut o socoteală și mi-au reieșit spre 50. Oameni care lucrează sub diverse forme cu mine. De la menajeră și șofer până la PR, scenografi, actori, croitori, acești oameni fac activități pentru care eu plătesc.

“Adică 50 de oameni depind de tine “, m-a întrebat partenerul de discuție.

- Nu. Acești oameni nu depind de mine. Acești oameni depind de ei.

Explicându-i lui mi-am explicat și mie. Cei 50 de oameni nu depind de mine. Ei depind doar de ceea ce știu să facă. Depind de cât sunt de talentați, de pregătiți și de inteligenți emoțional. Atâta timp cât ceea ce știu ei să facă se potrivește cu ce îmi trebuie mie înseamnă că putem face ceva împreună. Fiecare pe bucățica lui. Dacă energia lor vine ca un plus la energia noastră, înseamnă că ne potrivim și șederea în relația cu mine și restul va fi una plăcută. Dar viața lor, salariul lor, fericirea lor nu depinde de mine. Ei sunt singurii capabili să-și măsoare avantajele. Ei sunt singurii care pot să schimbe ceva în viața lor. Suntem parteneri și fiecare dintre noi are dreptul oricând să nu mai dorească acest parteneriat. De mine nu depinde nici mama. Deși trăiește dintr-o pensie modestă a avut grijă să se administreze și să se descurce. Sigur că am susținut-o atunci când am putut. Dar nu consider că am ajutat-o. Pur și simplu i-am făcut niște cadouri care i-au ușurat viața. Dar părinții mei nu au depins niciodată de mine chiar dacă pensiile lor se încadrează în media pe țară.

“Eu trebuie să depind, nu știu să fiu așa de capul meu”, mi -a zis o prietenă îngrijorată că soțul ei pleacă pentru o perioadă mai lungă de acasă. Am râs arunci dar cuvintele ei mi-au sunat în cap toată ziua. Chiar dacă știam că se alintă așa cum eu, femeie, nu am știut niciodată să o fac.

Mi-am dat seama că eu trebuie să nu depind. Decât de mine. Și de mine depinde un singur om – copilul meu. Încă vreo câțiva anișori. Dar deja spiritul ei independent se face simțit și sunt sigură că va avea grijă să se descurce singură .Așa cum eu asemeni părinților mei, voi avea grijă să nu stau agățată în viața ei ci să-i permit să-și trăiască viața știind că eu am grijă de mine.

În afara copilului meu nimeni nu depinde de mine. Și eu am învățat încet, încet, cu răbdare și cu credință că nu depind de nici un om de pe pământ.