"Ești mereu cu zâmbetul pe buze, te văd tot timpul plină de viață, care e secretul?

Este o întrebare laitmotiv în cazul meu.

Oamenii vor să știe dacă imaginea mea de om vesel și pozitiv este doar o poză sau chiar așa sunt. Și dacă sunt așa, cum reușesc să fiu așa?

Răspunsurile vin firesc: știu să mă bucur de lucruri, descopăr în permanenţă motive de fericire, iau partea bună din fiecare întâmplare, din lucrurile mai puțin fericite…Toate sunt valabile. Dar cred că, dincolo de asta, cel mai important e faptul că nu insist asupra lucrurilor care mă fac nefericitā. NU mă adâncesc în problemele care se ivesc și, foarte important, nu stau să-mi fac griji pentru ceva ce s-ar putea să apară la un moment dat.

• - Ce faci dacă el te părăsește?
• - Ce faci după ce Maya pleacă în viața ei?
• - Ce faci dacă îți pleacă un om important din echipă?
• - Ce faci dacă un prieten îți întoarce spatele?
• - Ce faci atunci când te cerți cu cineva la care ții?
• - Ce faci când rămâi fără bani?
• - Ce faci dacă rămâi fără activitate?
• - Ce faci dacă …ce faci dacă…

Aș putea să răspund strict din amintiri. Aș putea să povestesc ce-am făcut atunci când, de câteva ori am rămas fără locul de muncă, sau când am rămas singură cu Maya după ce m-am despărțit de tatăl ei…Aș putea să povestesc cum a fost când am rămas fără niciun ban.. sau cum am depăşit moartea tatălui meu.

Sunt lucruri pe care le-am trăit, le-am PeTrecut ( cred că de aici vine expresia, am trecut peste ele, le-am condus spre ieșirea din situația de criză).

Dar, pot să am mereu zâmbetul pe buze pentru că, nu mă gândesc la ceea ce ar putea să mi se întâmple…nu pregătesc planul A și planul B în cazul în care… Nu intru într-o relație cu un picior în ușă, gata să fug la primele semnale că nu e ceea ce trebuie, nu pornesc un parteneriat construind strategii de supraviețuire în cazul în care el nu funcționează, nu mă duc noaptea la o petrecere gândindu-mă că o să fiu obosită rău a doua zi și o să-mi fie greu să mă refac… nu povestesc ceva gândindu-mă la planul de bătut în retragere dacă vorbele mele vor fi folosite împotriva mea…

Atunci când fac ceva, sunt acolo din toată ființa. Focusul meu este acolo, cu toată credința că tot ceea ce ține de mine va fi făcut.

Iar când apar în viața mea lucruri care mă fac nefericită, încerc să scap de ele cât pot de repede, încerc să trec peste situațiile de criză, peste certuri, discuții, reacționez punctual și nu mă încarc cu ranchiună și resentimente. Am terminat bătălia, am pus armele jos și dăm drumul la muzică. Sau la liniște :)

Nu insist asupra lucrurilor care mă fac nefericită la fel de bine cum am învățat să nu păstrez în preajma mea oameni care îmi strâng toți norii de pe cer, deasupra capului.

Am construit o lume de plină de culoare, în jurul meu se râde mult, cei mai dragi oameni au simțul umorului și nu sunt supărăcioşi… ascult muzică pozitivă, port accesorii colorate,le spun "te iubesc" celor pentru care simt asta, îmi sun prietenii să aflu ce mai fac, fără să am vreun motiv anume, caut timp să mă văd cu oameni care îmi aduc zâmbetul pe buze, îmi cumpăr flori și îmi fac daruri.

Știu să zic "stop joc" la fel de bine cum știu să spun "Start joc".

Dacă viața mea e una plină de culoare și de zâmbete, nu înseamnă că eu trăiesc pe o altă planetă decât ceilalți oameni. Înseamnă doar, că eu, pe bucățica mea de lume, am făcut curat. Am dat la o parte toate lucrurile negative și am făcut loc veseliei, culorilor, glasurilor cristaline și intențiilor bune. În lumea mea oamenii fac bine, în lumea mea au loc oameni buni și frumoși, în lumea mea, evenimentele nefericite și oamenii care nu știu să împartă bucurie, sunt doar trecători. Vin, privesc de pe margine spectacolul vieții mele și pleacă mai departe spre lumile lor pline de griji. Nu e simplu să stai într-o lume plină de culoare și de veselie. Dar, e mult mai bine decât să-ți faci casă într-o hrubă în care soarele nu reușește niciodată să pătrundă.