Sunt oameni care își organizează frumos viața... își întind ața pe ghem, an cu an și întâmplare cu întâmplare. Se opresc în dreptul fiecărei provocări, în dreptul fiecărei experiențe, o întorc pe toate fețele, o limpezesc, o lămuresc și o pun pe ghem, simplă și clară.

Alții preferă să închidă ochii, să întoarcă spatele, să fugă sau să bage capul în nisip, atunci când în viața lor apare o problemă. Aleg să rupă ața și să o arunce crezând, copilărește, că totul va dispărea ca prin minune... Doar că ațele rupte se strâng într-un pumn de încâlcituri și, oricând, te poți împiedica în ele. E doar o chestiune de timp.

Fiecare trebuie să-și descâlcească singur ațele. Stă în mâinile noastre să limpezim lucrurile, să rezolvăm problemele. Oricând, dacă nu suntem atenți, ghemul se poate transforma într-un pumn de ațe... așa cum, dacă vrem, putem oricând să ieșim din încâlciturile vieții, cu puțin efort și cu multă dorință. Dar, și asta, se face pe cont propriu.

Nu aștepta să-ți descâlcească ițele cineva din afară! Și, dacă în viața ta lucrurile sunt așezate la locul lor, nu da ghemul din mână... pe pumnul de ațe încâlcite!