- „Când te-ai hotărât să pleci?”, am întrebat o mamă, care trăieşte în casele Asociaţiei „Touched”.

- „Când m-a bătut rău, de faţă cu copiii, seara, iar a doua zi a venit să mă pupe şi copiii au zis: <<nu-i da pupic!>>. M-am uitat la copii şi, în privirea lor, am găsit putere. I-am dus la grădiniţă şi nu ne-am mai întors acasă. Niciodată.”

E povestea uneia dintre femeile care trăiesc în Casa Apgar. Casa în care se pot refugia din calea soţilor agresivi. Aici învaţă să meargă mai departe. Învaţă o meserie, şi cum să se descurce singure.

Multe femei nu pleacă din casele în care trăiesc lângă nişte brute, pentru că se tem că nu o să se descurce. Preferă o pâine amară, decat să moară de foame.

Nu le-a spus nimeni că, în ziua de astăzi, nu se mai moare de foame. Că, astăzi, sunt foarte multe soluţii. Că femeile de astăzi nu mai trebuie să atârne de buletinul unui bărbat şi să suporte orice. Că, astăzi, societatea nu te mai condamnă dacă te desparţi! Ba, chiar te ajută să mergi mai departe.

Am văzut multe mame înghiţind felia de cozonac la Crăciun, cu noduri în gât. Am văzut mame care ar fi vrut să le ofere copiilor lor un Craciun în care să zboare, prin casă, panglici şi bomboane, nu farfuriile şi sticlele din bucătărie. Am văzut mame care n-au reuşit să pună două banane într-o punguţă sub un brad.

De când am întâlnit Asociaţia „Touched”, susţin activitatea ei, cu tot ce pot. E al treilea an, în care le organizăm Crăciunul. Şi, cu fiecare an, mamele sunt mai puternice şi copiii, mai luminoşi.

Am reuşit să strâng lângă mine o mână de oameni, să spunem tare, tare, împreună: „Vreau să-l ajut pe Moş Crăciun!”. Şi chiar facem asta. Camelia Mihăilesc pune pune la dispoziţie sala de la Hotel “Caro”. Mihaela Dumitru aduce mâncarea de la „Sempre Sano”, Ramona Dabija mobilizează poliţiştii şi cumpără cadouri, Roxana Nicu ţine legătura cu toţi şi mă pune şi pe mine, în temă. Amalia Aştilean are grijă să ajungă Gaşca Zurli şi Moşul, Andrea Bartha coordonează căratul pachetelor strânse la Circ. Marius Aştilean are grijă să avem muzică, Ovidiu Craiciu, să rămânem cu amintiri. Şi, uite așa, am reuşit, împreună cu sutele de părinţi care au adus cadouri, să creăm o petrecere de Crăciun memorabilă, pentru copiii Asociaţiei „Touched”.

Însă, noi toţi nu am fi reuşit să facem aceşti copii fericiţi, dacă ei nu ar fi avut mame curajoase. Femei care au găsit, în ele, sămânţa aceea de putere, să fugă din casele în care toate sărbatorile erau înecate în lacrimi.

Nimeni şi nimic nu are dreptul să-ţi strice Crăciunul! Nimeni nu merită să înghiţi cozonac, cu noduri! Crăciunul e pentru ciocnit un pahar de vin cu cei dragi, nu pentru strâns cioburile făcute de oameni care au băut prea mult. Crăciunul e despre râsete şi colinde, nu despre fugit, în noapte, cu picioarele desculţe şi cu copiii în braţe, din calea sălbaticilor.

Îmbrăcaţi-vă Craciunul în lumină, nu-l inundaţi în lacrimi! Ascultaţi colinde, nu suspine!

Dacă eşti o mamă care are, mereu, parte de sărbători triste, uită-te la aceste fotografii. Sunt cu femei care au reuşit să pună fericirea copiilor lor, deasupra fricii că nu se vor descurca.