" Ne revedem curând, cred. "

Am primit acest mesaj de la un bărbat, după prima întâlnire. De fapt, a doua. Dar prima a fost providențială. A doua era programată. Și după întâlnirea asta de câteva ore, venită după luni de mesaje și discuții telefonice, primesc un mesaj care se încheie cu aceste cuvinte, în acestă ordine: ne revedem noi curând, cred. Am rămas așa suspendată de acel "cred" care îmi place, dar îmi dă emoții. Pus așa, în coada propoziției, mi se pare că o lasă agățată într-o incertitudine dătătoare de emoții. Cuvântul CRED reprezintă o certitudine asupra unui lucru. Când spun: CRED, eu chiar cred în ce spun. În același timp îl știu folosit cu puncte de suspensie care nu întăresc o afirmație, ci dimpotrivă deformează ceva ce ar trebui să fie o certitudine. "Cred că îmi placi" nu are deloc sensul lui "sigur te plac" ci mai degrabă se traduce în "e posibil să fiu interesat". CRED din mesajul meu, a rămas așa cu mâinile agățate în REVEDEM. Să vedem cât rezistă...