Ne păcălim că avem timp. Timp să creștem, timp să iubim, timp să facem copii, timp pentru carieră, timp să ne despărțim, timp să o luăm de la capăt cu altcineva, altundeva, într-un alt fel. Dar nu. Nu avem timp așa cum credem noi că avem. Timpul este bine împărțit în bucăți, pentru fiecare parte din viața noastră. Dacă nu învățăm la timp, o putem face mai târziu, în timpul în care ar fi trebuit să construim o relație. Dacă nu ne vedem de carieră, putem să o facem mai târziu, furând din timpul în care am fi putut să ne creștem copiii. Dacă lungim timpul de odihnă, s-ar putea să pierdem din timpul pentru îndrăgosteală, dar nu vom şti asta niciodată. Nu avem timp cât vrem noi. Avem doar timpul pe care îl avem. Și el nu se măsoară în ani, ci în momente. Iar ele, momentele, au ritmul lor la timpul lor. Nu putem să pierdem timpul şi să-l furăm din altă parte fără să plătim furtişagul, căci vine un moment când nu ne mai rezultă. Când, în loc să ne amintim cum ne am trăit viață, ne plângem că am pierdut… timpul.