“Mama trebuie să aibă în primul rând grijă de ea.” – e replica pe care Maya a spus-o de câteva ori lăsând audienţa mută de uimire. Cum adică? Nu tu eşti pe primul loc înviaţa mamei tale?

„Nu. Mama trebuie să aibă în primul rând grijă de ea, să fie sănătoasă şi fericită. Dacă ei îi este bine, şi mie o să-mi fie bine.”

Am avut grijă să îi spun asta mereu, ca să înţeleagă faptul că nu ne datorăm nimic una celeilalte. Că eu nu fac niciun sacrificiu pentru ea, iar ea nu trebuie să simtă niciun sentiment de obligaţie sau vinovăţie faţă de mine. Vreau să facă liberă alegeri în viaţă, nu constrânsă de obligaţii din categoria – “nu aş vrea să o dezamăgesc pe mama care şi-a sacrificat viaţa şi nu şi-a trăit iubirile, nu şi-a plimbat vacanţele şi nu şi-a consumat petrecerile ca să mă crească pe mine”. Nu. Maya are o mamă întreagă din toate punctele de vedere. O mamă care nu a renunţat la nimic de dragul nimănui. O mamă care nu s-a sacrificat, ci a făcut cu toată iubirea toate gesturile de generozitate şi atenţie pe care le putea face instinctiv pentru copilul ei si pentru ceilalti. Maya are o mamă care îşi trăieşte viaţa, zilele, nopţile, iubirile, vacanţele, pasiunile, tristeţile, neîmplinirile, visele. Maya are o mamă care ştie că pleacă singură şi fără nimic de pe lumea asta şi care mai ştie că minunea de copil pe care o creşte nu e proprietatea ei, ci este ea însăşi o fiinţă întreagă, cu dreptul deplin să-şi trăiască viaţa, iubirile, pasiunile, visele, dezamăgirile, tristeţile. Maya are o mama careia nu-i datoreaza nimeni nimic cu atat mai putin copilul ei.

Nu am renunţat la vacanţe ca să construiesc o casă pe care să o las copilului meu. Nu am renunţat la nimic din ce-aş fi vrut să fac numai ca să investesc în ceva fizic ce “trebuie” să las copilului meu. Am investit într-o grădiniţă bună, într-o şcoală bună, înîntâmplări şi timp de calitate petrecut împreună in asa fel incat ea sa fie suficient de puternica sa-si consruiasca viata ei, casa ei, firma ei, povestea ei.

Au fost câteva situaţii când, văzând reacţia părinţilor pentru care “copiii sunt pe primul plan” şi pentru ei “fac toate sacrificiile din lume”, m-am întrebat dacă procedez corect. Confirmarea a venit firesc, la prima călătorie cu avionul. Ştiţi momentul acela pe care de cele mai multe ori îl ignorăm, mai ales când suntem deja obişnuiţi cu zborul – cel în care stewardesa ne învaţă cum să acţionăm în caz de urgenţă? Ei bine, am inteles cum stau lucrurile si mi-a fost clar si simplu cand am auzit cā în caz de depresurizare, mama îşi pune prima masca pentru oxigen. Doar aşa va avea forţa să-şi protejeze apoi copilul.