Pentru cā nu aveam bani am inventat un MAGAZIN CU LUCRURI GRATIS. Au fost vremuri in care câștigam 300 de euro și gradinița Mayei costa 250. De euro. Nu mă întrebați cum m-am descurcat. Nimeni nu a știut cu adevarat cum au stat lucrurile. Si cu atât mai puțin copilul. – Mama, dacă tu rămâi fără muncă și noi rămânem fără bani, din ce am putea să trăim? Am putea să murim de foame? – Maya, sunt atâtea moduri de a face bani. Dacă suntem sănătoase, orice lucruri se rezolvă. Nu există niciun motiv să murim vreodată de foame. – Dar ai văzut că pe Hansel și pe Gretel tatăl lor i-a lăsat în pădure pentru că nu mai avea ce să le dea de mâncare… – I-a lasat în pădure pentru că mama lor vitregă nu îi iubea și pentru că tatăl lor nu a reușit să fie suficient de puternic încât să o lase în pădure pe ea. Copiii ar fi putut să mănânce frunze și rădăcini și fructe, sigur n-ar fi murit de foame. Natura ne oferă destule variante cât să ne țină în viață dacă suntem suficient de determinați. – Și dacă totuși rămâi fără serviciu, cum am putea să facem rost de bani? Ar trebui să cerșim? – Mami, dacă vreodată, prin absurd, am ajunge în situația asta, eu cred că n-ar trebui să cerșim. Cred că am putea face un program de spălat parbrize în intersecții, pe versuri hip hop, ne-am îmbrăca în trening, cu șepci cu cozorocul într-o parte, am învăța câteva mișcări de mâini și picioare și am face spectacole la semafor. Oamenii ne-ar da banii pentru că le spălăm mașinile, dar și pentru că le facem zilele mai frumoase. I-am văzut strălucirea din privire, de parcă atunci, pe loc, ar fi vrut să rămânem fără bani și să punem planul ăsta în aplicare. Și m-am gândit atunci că putem sa facem atât de multe lucruri care de fapt nici măcar nu au nevoie de bani.

Așa că am deschis pentru ea MAGAZINUL CU LUCRURI GRATIS, un magazin în care marfa să nu se termine niciodată. Dragoste, jocuri, vorbe, cântece, povești, dansuri, plimbări – trebuie doar să întind mâna pe raft, să iau și să ofer. Moneda de schimb – imaginația. Prețul – răbdarea. Le aveam în contul meu pe amândouă pentru ca n-avea nicio vină copilul ca mie nu mi s-au așezat ploile așa cum aș fi vrut. Nu am încărcat-o niciodată pe Maya cu problemele mele, indiferent că au fost materiale sau de sănătate. Cele sufletești le-am ținut cât mai departe de ea. Nu m-am plâns niciodată în fața copilului (oricum eu mă plâng foarte rar). Nu am avut întotdeauna bani, nu mi-am permis tot timpul să-i ofer ceea ce ar fi vrut ea. Uneori nu am avut bani să-i ofer nici ceea ce aș fi vrut eu. Am încercat să nu-mi vadă tristețea de pe chip pentru că știam că eu sunt soarele și aștepta de la mine lumină. În perioada în care sufeream după despartire, plângeam în mașină între două întâlniri. Mi-a fost greu să gestionez situația la început, apoi m-am setat pe pilot automat. Nici măcar nu mai depuneam un efort pentru asta. Eram veselă și serioasă atâta vreme cât eram în prezența ei, iar după ce rămâneam singură în mașină începeam să plâng în hohote. Dădeam radioul la maximum ca să pot să urlu și o țineam așa până la prima întâlnire. Apoi îmi ștergeam lacrimile și îmi puneam pe față zâmbetul larg, gata pentru o discuție simpatică despre cine știe ce petrecere sau eveniment. În cea mai grea perioadă a vieții mele, făceam emisiunea ZĂPĂ la radioul pentru copii.

Mă ascundeam în emisie sub birou ca să pot să-mi plâng durerea și, cu două minute înainte să înceapă emisiunea, mă așezam pe scaun în fața microfonului, rugându-i pe cei din regia de emisie să nu-mi lase nici măcar două secunde libere, ca să nu mă apuce plânsul și să nu mă mai pot opri. Dar nu s-a întâmplat niciodată. Emisiunea dura două ore în care nimeni, nici măcar eu, n-aș fi crezut despre vocea de la radio că trăiește cea mai mare dramă din viața ei. I-am dat Mayei tot ce am avut eu bun. Nu i-am dat nicio grijă, nicio tristețe, nicio nemulțumire, nicio frustrare, nicio obligatie. Nu i-am dat nicio temere. Copilul meu știe că are dreptul să-și dorească orice, știe că poate să viseze cât mai departe și că unele lucruri nu au nevoie de bani. Iar cel mai mare dar al meu pentru ea va fi întotdeauna cheia Magazinului cu lucruri gratis. Vă invit sa fiți asociații mei in această afacere. Nu trebuie decat sa vă amintiti să vă jucați. Și daca inspirația va lasā în panā, vă a;tep la workshopurile ANTRENORUL PĂRINȚILOR! O să plecați de acolo cu o gramadā de idei. Toate detaliile legate de evenimente le găsiți aici: http://antrenorulparintilor.mirelaretegan.ro/