Am avut emoţii foarte mari.

Primul oraş, primul spectacol, prima sală. Mă gîndesc mereu la lucrurile neprevăzute. Într-o sală cu peste 1000 de oameni şi care nu e amfiteatru, mă temeam că o să fie greu de gestionat. Dar braşovenii sunt atât de civilizaţi încât nu am avut nicio surpriză neplăcută.

Mi-am văzut liniştită de spectacol. M-am concentrat pe bucuria pe care o aducem fără să fiu nevoită să fac "instrucţie" cu părinţii. Le mulţumesc părinţilor din Braşov care ne-au dat un start bun în turneu.

Pentru noi a fost o zi grea, un drum de Bucureşti, câteva ore de repetiţii şi până să înceapă spectacolul am avut timp de o ciorbă şi un duş. Şi pentru că braşovenii sunt cumva, pentru ora 19.00 fetele mele din Braşov, Valentina şi Dorina, ne-au adus bunătăţi. Eu am mâncat struguri înainte de spectacol. Apoi a început nebunia. A fost ca la Revelion.

"A fost foarte bine. Ai fost foarte bună" mi-a şoptit în timp ce mă strângea tare în braţe, omul care are grijă să am tot ce îmi trebuie ca să fiu cea mai bună varianta a mea.

După spectacol, mai bine de o oră de pupat şi îmbrăţişat copiii de la autografe. E imposibil să facem asta cu toţi, am sta până la Crăciun şi tot n-am putea să-i atingem pe toţi. Dar, am creat o secţiune VIP şi cu cei de-acolo (vreo 100:) ) stăm după spectacole şi mai facem un spectacol.

Ne-am strâns cu greu gândurile şi emoţiile şi lucrurile şi-am plecat spre Piaţa Sfatului. Toţi merităm cel puţin un Cico.

Alex mi-a găsit un nume: Zentegan. Aşa aş vrea să fiu tot turneul : zen. Să duc la cel mai înalt nivel de bucurie experienţa din toamna asta.

Chiar dacă m-am culcat la 2 azi noapte, la 7 eram deja la micul dejun. "Cine se trezeşte de dimineaţă, prinde toată ziua". E a mea. Eu am spus-o când am văzut minunea de cer şi piscina goală, numai pentru mine. Am petrecut mai bine de o oră în zona de spa: am înotat , am stat un saună, duşuri scoţiene, camera cu sare... nu mai era nimeni. Cine mai face asta la 7 jumate dimineaţa miercurea? EU. Pentru că vreau să profit de fiecare zi şi de fiecare ora din fiecare zi.

Acum, scriu dintr-un loc de poveste. Se cheamă Magazinul cu Cafea. Dacă ajungeţi în Braşov, să-l căutaţi. E un loc numa bun de adunat gândurile de pe pereţi.

Mulţumesc, Braşov. Visez să trăiesc aici la un moment dat. Să mă plimb de mână cu un bătrânel şi să hrănim porumbeii. Iubesc oraşul, oamenii, energia din Ardeal. Parcă nu mă mai satur să respir. Am senzaţia că fiecare gură de aer e viaţă.

Plec spre Cluj. Mă ajung din urmă toate amintirile şi toată tinereţea. Napoca, ai legătură.