Oprește-te pentru o secundă din tot ce faci și gândește-te unde stă mai mult timp iubirea pentru copilul tău: în inimă sau în minte? Iubirea ce stă în inimă ne lasă să-l acceptăm necondiționat, să-l vedem cu sufletul și să nu-l judecăm. Inima știe că nimic din tot ce ne desparte de ei nu contează. Că nimic nu ne poate îndepărta, oricât de departe am fi. Atât timp cât iubirea noastră e în inimă, nu mai există nici distanțe, nici piedici, nici lipsuri, nici nevoi. În inimă, toate sunt la locul lor pentru că toate există prin iubire.

Dacă lăsăm mintea să ne găzduiască iubirea, va întoarce totul și ne va răsturna. Va diseca lucrurile în patru, ne va pune toate întrebările și va aștepta toate răspunsurile. Mintea pune uși și lacăte, ridică poduri și construiește tot felul de cuști. Dacă simți pentru copilul tău mai multă îngrijorare decât acceptare înseamnă că iubirea ți-a fugit din inimă în minte. Dacă grija zilei de mâine te preocupă mai mult decât bucuria zilei de astăzi înseamnă că trebuie să muți iubirea din cap în piept. Alegerile făcute cu mintea sunt perfecte pentru tot ceea ce noi putem construi și lăsa în urma noastră. Pentru tot ceea ce văd ceilalți. Alegerile făcute cu inima sunt cele mai bune alegeri pentru emoțiile pe care le construim in sufletele lor. De multe ori și ei le văd abia mai târziu. Dar le văd. Și mai ales le simt. Și îi ajută să-și construiască singuri toate lucruirle materiale de care au nevoie. Pentru că, asemeni părinților, vor iubi mai mult cu inima decât cu mintea.