Indiferent pe ce pământ trăiesc, părinții uită că trebuie să-și iubească mai tare copilul atunci când merită mai puțin. Când copilul face o tâmpenie, iubirea părintelui se pitește și lasă locul gol. Iar furia abia așteaptă să-l ocupe. Cu cât copiii ne pun la încercare mai tare, cu atât va trebui să ne ținem cu dinţii de iubirea ce-o avem pentru ei.
Din păcate, când copilul meu era mic, nu eram conștientă de toate aspectele acestea. Și nimeni nu mi-a atras atenția nici asupra lui șhșhșh, nici asupra lui Câh.

Indiferent din ce țară provin, ce educație au primit, câți bani câștigă sau indiferent de profesia lor, oamenii sunt deranjați cam de aceleași lucruri la copiii lor.
Am studiat acest aspect în ultima vacanță, pe un vas de croazieră, cu 4000 de oameni din toate colțurile lumii.
Orice naționalitate ar avea, părinții se enervează pentru că piticii vorbesc prea tare poate chiar strigă. Nici nu mai luăm în calcul pentru ce țipă, e de ajuns că te scot din minți.
Indiferent în ce limbă vorbesc, părinții îl folosesc pe Șșșșșh.
Șșșt nu e specific românesc. Părinții de pe tot mapamondul deprind acest obicei de la primul plâns al copilului.

Cu bebelușul în brațe, țipând ca din gură de șarpe, mami și tati învață, legănându-l de sus în jos sau de la stânga la dreapta, prima formulă de închis gura copilului. Și pentru că e prea mic să înțeleagă cuvinte, ne rezumăm la onomatopee. Credem că sunt de liniștire , dar shshshshshs, nu e cântec de leagăn, e formă fără cuvânt a lui încetează, termină, taci, pune fermoarul la gură.

Îl folosim pe shshshsh în primii ani de viață apoi îl vom înlocui cu expresii ferme,fără drept de apel, de fiecare dată când kinderul va depăși numărul de decibeli sau volumul de litere într o disperare de a atrage atenția.

Ce ne mai enervează la copiii noștri?
Alegerile pe care le fac. Încă de foarte mici. Bagă în gură și ce trebuie și ce nu trebuie.
Câhhh e tot o expresie din limba părinților de orice limba.
Câh-câh, acest "Caca" ,expresia care le arată celor mici ce alegeri greșite fac, se va transforma încet încet în e "o tâmpenie", "o porcărie".
Ne enervează ce aleg să mănânce, ce aleg să îmbrace, ce aleg să iubească, ce aleg să facă sau să nu facă.

În 10 zile cât am stat pe vas , am privit detașată tot felul de tipuri de comportament. Părinții sunt aceeași specie. Indiferent ce limba vorbesc sau ce nivel de trai au in țara lor. Sunt la fel de atenți la aspectele pe care le pot controla și intră in aceeași panică atunci când nu mai au instrumente.

Nici măcar pentru mine nu e timpul pierdut.

Învăț încet cum să iubesc pe cineva atunci când merită cel mai puțin. Iar cu copilul meu pot să încep acest exercițiu, cel mai simplu.