Între doi oameni nu poate sta decât unul dintre ei. Nimeni din afara celor doi nu se poate aşeza la mijloc. Când o relaţie nu funcţionează, nu te uita în jurul tău gândindu-te cine e între tine şi cealaltă jumătate .

Nu căuta a treia parte, pentru că nu vei găsi decât nişte scuze care te vor îndepărta şi mai mult de adevăr.

Când doi oameni nu reuşesc să se întâlnească, deşi merg unul spre celălat, însemna că unul dintre ei s-a aşezat dea curmezişul.

Şi când unul din cei implicaţi s-a pus în calea întâmplării, nimeni şi nimic nu-l va mişca de-acolo. E singurul care va hotărî momentul potrivit să se dea la o parte. Şi-atunci se poate întâmpla orice.

Mi-a luat ceva timp până să pricep că între mine şi altcineva pot să fiu doar eu sau celălat. Nicio scuză nu mă scuză în absenţa adevăratului motiv pentru care eu şi tu nu suntem împreună. Atâta timp cât eu o să fiu la mijloc, toată lumea o să ne despartă. Când eu o să las loc liber să ne întâlnim, nimeni de pe Pământ nu va putea să oprească asta.

Între mine şi tine stau eu. Între mine şi el stă el. Între tine şi ea stă ea. Între ea şi el stă el...

Suntem piedicile propriilor noastre întâmplări. Suntem bolovanii aşezaţi în faţă poveştilor noastre.

Fricile pot uneori să fie mai puternice decât dorinţele.

Între doi oameni pot să fie doar ei. Unul dintre ei. Uneori unul, alteori celălat până într-o zi în care, ori se aşază amândoi de-a curmezişul ori fac amândoi pasul în lateral şi îşi lasă loc să fie NOI.

foto: Paul Buciuta