Să-i spunem: “Povestea telefonului descărcat”.

Îmi este mult mai simplu când explic să fac asta construind o poveste. Așa am știut eu să explic lucrurile. Copilului meu, celorlalți copii ori oamenilor mari care aveau nevoie de povestea potrivită sufletului lor.

Recunoaștem greu că nu mai putem. Nu vrem să ne dăm bătuți pentru că toată viața ni s-a spus să nu renunțăm.

Mie mi-au trebuit 40 de ani să înțeleg că uneori trebuie să te oprești și uneori trebuie chiar să renunți.

Există un preț pentru toate. Și dacă nu menținem un echilibru între ce dăm și ce luăm, ne trezim într-o zi fără energie. - Adică, așa, jos, cum mă simt eu acum? m-a întrebat zilele trecute un suflet drag mie. Era jos și se simțea vinovată că nu e în culmea entuziasmului. Că nu țopăie de fericire și că se simte fără vlagă. Acceptă când ești jos. Înțelege când nu mai poți. Oprește-te. Uite, vezi telefonul ăsta? E mut. Ecranul e negru. S-a oprit. Pentru că i s-a terminat bateria. Și până nu îl încarci cu cablul potrivit și timpul necesar pentru a se încărca, el nu funcționează. Degeaba ținem un telefon la soare. Nu îi este de ajuns acea energie. Putem să-l ținem cât vrem noi acolo și tot nu va funcționa. Uite, încearcă să formezi un număr de pe ecranul negru. Strigă cât vrei în microfonul unui telefon oprit. Nu te mai aude nimeni.

Așa e și cu noi oamenii. Uneori bateriile noastre sunt gata. Și atunci trebuie să acceptăm asta și să ne încărcăm. Cum se pricepe fiecare mai bine. Citim, dormim, ascultăm muzică, ne plimbăm cu bicicleta prin pădure, mergem la mare, la munte, ieșim în oraș cu cineva drag, vedem un film sau zece filme…

Nimeni nu știe mai bine decât noi care este energia potrivită pentru a ne încărca bateriile și nimeni nu are dreptul să cronometreze timpul de care avem nevoie să putem avea bateriile full.

Dacă o să te lași la încărcat cât să faci 10% randamentul tău va fi de 10% și tot în același punct ajungi. E important să-i ajutăm pe ce-i pe care îi iubim să identifice momentele în care bateriile lor sunt goale. Și dacă ei nu știu, să-i ajutăm să caute curentul potrivit.

Să-ți asculți instinctul nu te învață nimeni. E atâta gălăgie în jurul nostru că e din ce în ce mai greu să auzim firicelul acela de intuiție care strigă tare dinăuntrul nostru când nu ne e bine.

Când ți-ai încărcat bateriile ultima oară?