Când în fața mea se află un om care îmi povestește ceva încerc să identific ce-mi dă: energie bună sau combustibil nepotrivit. Și dacă simt că nu e ceea ce îmi trebuie, pun capacul. Opresc curgerea de cuvinte parazite și idei nesănătoase. Și mă gândesc la altceva. Îmi amintesc câți oameni au nevoie de mine veselă, pozitivă și încrezătoare. Și atunci, cel din fața mea, cu toate răutățile și părerile lui nepotrivite, se face mic, mic, așa cum vezi un țânțar care s-ar putea să te piște puțin, cât să te scarpini 3 secunde. Transformă-l pe cel din fața ta, cel care încearcă să te intoxice, din dinozaur în țânțar. Stă în mâinile tale puterea de a face asta. Mi se spune foarte des: "Tu ești plină de viață. Eu nu sunt așa." Și-apoi urmează un șir de alte întrebări din același chestionar: "De unde îți iei energia, ce te inspiră, ce mănânci, cât dormi, cu cine te întâlnești, ce ți se întâmplă..." Nu există niciun secret bine păstrat de oamenii care au tonus și poftă de viață în fiecare zi. Nu există nicio baghetă magică. Pur și simplu ne alimentăm de la benzinăriile potrivite. Dacă mașina ta merge cu motorină și tu îi pui benzină vei mai putea face cu ea doar câțiva kilometri, după care motorul se înfundă și mașina trebuie oprită. Dacă mașina ta merge pe gaz și tu îi pui motorină e fix la fel. Nu poți porni cu lemne un cuptor electric. Noi oamenii am înțeles foarte bine aceste aspecte tehnice care țin de lucrurile din viața noastră. Suntem mai atenți să ne alimentăm mașina cu ce trebuie decât să ne alimentăm pe noi.

Corpul nostru este mai puțin prețuit decât tabla cu care e învelit motorul de câțiva cai putere, când, de fapt, în corpul nostru stau toți caii putere din lume. Viața noastră e, de fapt, mașina cu care călătorim pe drumul pe care-l avem de parcurs. Din loc în loc ne oprim să alimentăm. Uneori alimentăm din mers pentru că e o mașină cu puteri supranaturale. Nici măcar nu trebuie să oprim motorul ca să mai punem puțină energie. Câteodată ajunge să ridicăm ochii din telefon și să privim apusul și-am făcut din nou plinul cu energie. Sau să scoatem căștile din urechi și să auzim râsul cristalin al copilului nostru și e ca și când am fi făcut și schimbul de ulei. Un gest frumos, o întâmplare fericită, o poveste de spus cu zâmbetul pe buze sunt combustibili numai buni de alimentat mașina noastră cu lichidul potrivit. Pompe de alimentare sunt peste tot. Din păcate nu scrie pe ele, așa ca la benzinărie, ce conțin. Și trebuie să ne dăm noi seama dacă alimentarea se face cu combustibilul corect sau o să ni se înfunde motorul. Noi alegem dacă ne alimentăm cu tristețe, frică, răutate, neîncredere… Putem identifica energia care vine spre noi și ne putem da seama dacă ne face rău și ne blochează ori, dimpotrivă, ne dă o și mai mare viteză. Uită-te exact așa cum o faci la benzinărie înainte de-a pune furtunul în rezervor. Nu lăsa orice si pe oricine să intre în mintea și în sufletul tău. Ai un capac. Folosește-l. Tu alegi când îl deschizi și când îl închizi. Nu mai da vina pe cei care te-au făcut să te simți prost.

Ai uitat capacul deschis? Du-te la service. Scoate toată mizeria din rezervor și umple-l cu energia potrivită. Capacul e al tău, e în mâinile tale. Rezervorul e al tău, la fel cum e și mașina cu care mergi prin viață. Nu trebuie să te justifici în fața nimănui, pentru că nimeni nu o să vină să se justifice în fața ta. Atunci când vei rămâne în mijlocul drumului cu motorul înfundat. Bine. Or să vină câțiva. O dată, de două ori, dar au și ei motoarele lor de care trebuie să aibă grijă. Alimentează-te corect. Și vei avea o călătorie fără bătăi de cap. Lină și plină de bucurie.