Te-ai gândit vreodată, cum ar fi viața ta, dacă în ea și-ar face loc un scaun cu rotile? Al tău sau al celuilalt... Sau un pat de spital?

Te-ai gândit, vreodată, că oricând ar putea interveni un accident, care să vă așeze, pe unul sau pe celălalt, într-un scaun care să devină o prelungire a voastră? Care cand intră in viața unui om, nu mai pleacă niciodată...
Sau o boală nenorocită, care să vă oprească din tot ceea ce faceți sau plănuiați să faceți?

Eu mă gândesc mereu: oare dacă eu sau omul pe care îl iubesc ne-am afla în această situație, celălalt ar reuși să mă facă să privesc viața cu zâmbetul pe buze... sau m-ar face să-mi blestem zilele pe care le mai am de trăit lângă el? Văd tot mai multe cupluri aflate în această situație. Și mă uit cât e de dificil... și pentru unul, și pentru celălalt!

Nici nu știu dacă e mai greu pentru cel care stă imobilizat și așteaptă grija și atenția celui sănătos sau îi este mai greu celui sănătos care are în minte, în permanență, grija pentru celălalt.

Să juri să rămâi lângă celălalt, la bine și la greu, o poate face oricine. Să rămâi, cu inima deschisă, și să iei fiecare zi ca pe un cadou, avându-l pe celălalt lângă tine, este cea mai frumoasă dovadă de iubire! Indiferent dacă dansați împreună pe un bar, sau sunteți pe marginea unui pat de spital, sau împingeți un cărucior cu rotile pe drumul vieții... Împreună ar trebui să fie singurul cuvant care să se scrie între numele tău și numele ei sau al lui.