Poate că nu te-ai gândit niciodată așa. Poate nu ți le-ai imaginat niciodată așa.
Ele merg mână în mână. Nu mă întrebați de ce, la singular, ORGOLIUL este masculin și NEVOIA este feminin. La plural se complică lucrurile.

Dar pe noi, la singular ne interesează. Sau așa ar trebui. Mă interesează nevoile mele și orgoliul meu. Ea lucrează pentru mine, el împotriva mea. Ea e ziua (îmi luminează gândurile și îmi stabilește prioritățile), el e noaptea( întunecă fiecare colțișor al minții și mă face să mă abat de la lucrurile care contează).

Din păcate, nu putem să ne hrănim și nevoia și orgoliul în același timp. Și-atunci trebuie să alegem.

Recunosc, n-am lăsat orgoliul să-mi strice nevoile. N-am renunțat la oameni și relații din orgoliu. Am știut mereu să revin dacă nevoia mi-a fost mai mare. Nu m-am temut să pun mâna pe telefon și să sun, să spun "cred că merităm să mai bem o cafea și să încercăm să vorbim pe o limbă pe care să o înțelegem amândoi". Niciodată nu am găsit dincolo un perete. Semn că nevoia reușea să treacă de bariera pusă de orgoliu. Și abia aștepta să vină cineva să o ridice.

Dacă te-ai certat cu cineva și nu vă mai vedeți, încearcă să identifici corect ce simți, care sunt nevoile tale legate de acea persoană. Ar putea să-ți fie, pur și simplu, dor. Sau poate omul acela știa să-ți dea sau să-ți facă lucruri pe care nu le mai găseşti în altă parte. Poate simți nevoia, pur și simplu, de împăcare. Sau poate nu mai simți nimic. În oricare din situații e despre nevoia ta. Nu despre orgoliul de a-i demonstra celuilalt ceva.

Hrănește nevoile tale. nu orgoliul celuilalt.

Când nu faci nimic, nevoia ta e cea care suferă. Ție nu ți-e bine. Nu te păcăli că îl pedepsești pe celălalt. De fapt, te pedepsești pe tine.

Nu avem tot timpul din lume. Și nu dăm socoteală nimănui de ce facem sau nu facem ceva.
Pune nevoile tale pe primul loc și nu vei mai avea sentimentul că ai cedat, că iar ai făcut primul pas, că tu trebuie să faci împăcarea. E pentru tine. Nu contează cum alege celălat să recunoască sau să accepte. El are lupta lui cu propriul orgoliu și ar trebui să răspundă de propriile nevoi.

E ca și cum te-ai preocupa să hrănești cățelul vecinului și pe al tău l-ai ține flămând.