Vă sună cunoscută expresia ”ne facem de râs”? Sau "m-ai făcut de râs”, ”ești de râsul lumii”, ”râde lumea de tine”. Am luat-o și eu ca atare și nu m-am oprit niciodată în dreptul ei. Unele expresii moștenite există fix așa cum trăiesc pe marginea drumului, casele pe lângă care trecem și nici măcar nu ne ridicăm privirea asupra lor. Până într-o zi în care ne sare în ochi ceva. La propriu sau la figurat. Și-atunci, în încercarea de a-ți scoate din ochi ce ți-a intrat, îți cureți ochiul și vezi și ce nu ai văzut până în acel moment.

Așa e și cu expresiile. Trec pe lângă urechile noastre, pe unele le și folosim și nu le dăm atenție până într-o zi în care sare ceva, cuiva pe limbă. Și ce dacă ne facem de râs, ar trebui să ne facem de plâns? a fost întrebarea Fetiței Zurli într-un spectacol în care eu am folosit automat expresia auzită de-atâtea ori de la ai mei: “Vezi că te faci de râs”. Și, pentru prima oară în viață, m-am oprit și m-am uitat la ea. Și-am înțeles de ce noi, oamenii mari din România avem un simț al ridicolului atât de dezvoltat. Pentru că noi știm că "a te face de râs " e ceva rău. Nu ne maimuțărim, nu râdem în hohote cu capul dat pe spate și cu mâna pe burtă ca Moș Crăciun, nu cântăm prea tare, nu fluierăm (că nu se face)… în general nu facem lucruri care să aducă zâmbete pe chipurile celorlalți și cu atât mai puțin să-i facă să râdă în hohote. Așa că am ales să ne facem de plâns.

Și-am învățat să ne văicărim. Când ne întreabă cineva cum suntem, inițial începem cu un vai…trecem în revistă câteva lucruri negative, subliniem niște neajunsuri, evidențiem problemele … Nu e nicio rușine să te faci de plâns ,să trezești mila în ceilalți. E o problemă să râdă lumea de tine. Vă propun să repunem în drepturi această expresie. Să ne facem de râs. Să fim cât mai mulți de care să râdă lumea. Cei care nu se pot face de râs, măcar să poată râde. Că încet, încet, mușchii fețelor lor se vor relaxa și vor deveni mai mobili și încet, încet vor reuși câte-o strâmbătură timidă. Mai întâi singuri, în oglindă, o să se facă ei pe ei de râs… și-apoi vor pute face asta cu copiii lor și cu ceilalți oameni din jurul lor.

Hai să ne facem de râs împreună. Și dintr-o lume de plângăcioși și văicăroși să ne transformăm într-o lume de râzăcioși. Așa, cu gura până la urechi, cu capul dat pe spate și cu mâinile pe burtă. Fix ca Moș Crăciun. Și fix ca pe el o să ne iubească toți.