Eu îmi hrănesc spiritul cu muncă, joacă, prieteni, călătorii; mama merge la biserică, ține posturi, este conectată cu rudele ei; prietena mea colecționează tablouri și nu ratează nicio expoziție; am o altă prietenă, pe care n-o poți scoate din bucătărie... oricât de mult i-ar plăcea altceva, acolo se simte cel mai bine. Știu pe cineva care își hrănește spiritul devorând cărți, filme și show-uri tv...

Nu avem toți nevoie de aceeași hrană. Niciun spirit nu seamănă cu altul, oamenii nu au aceleași nevoi.

Ne e mai simplu să acceptăm că ne hrănim diferit, că sunt oameni care nu mănâncă ouă, dar mănâncă șerpi, că sunt persoane care n-au gustat carne și se hrănesc numai cu legume și frunze crude, că unora le place brânza și altora, pâinea... Pare infinit mai simplu să acceptăm că suntem diferiți ca fizionomie, statură și gusturi culinare... decât să acceptăm că hrana pentru suflet nu ne-o luăm din același loc.

Pur și simplu, avem nevoi diferite! Și în momentul în care, de dragul cuiva sau de dragul unor aparențe, nu ne mai hrănim spiritul cu ceea ce îl ține în viață, ne transformăm în niște umbre care își târăsc sufletul trist și gol dintr-un compromis în altul, devenind, într-o bună zi, o amintire a ceea ce eram.

Identificați ce vă face bine, fix ca în cazul alimentelor! Ce vă cade greu la suflet refuzați din start, spuneți "NU!" tuturor oamenilor, locurilor și lucrurilor care nu vă fac bine, așa cum spuneți "NU!" felurilor de mâncare despre care știți că vă declanșează crize de bilă sau de splină.

Acceptați doar ceea ce vă hrănește, nu ceea ce vă ocupă timpul și viața, fără să vă asigure nicio vitamină!