Așa cum te trezești într-o dimineață și-ți spui începând de astăzi nu mai fumez și chiar poți să nu mai fumezi vreodată, tot așa, într-o zi te uiți la celălalt și îti spui cu toată credința “ești ultimul compromis din viața mea “. Până la tine am cedat puțin câte puțin din ce era important pentru mine. Până la tine le-am permis celorlalți să ocupe din teritoriul meu. Și-au urlat toți nevoile. Am făcut de toate de dragul tuturor. Mai puține de dragul meu. În tabloul compromisurilor și-a desenat fiecare propria versiune. Tu ai desăvârșit opera. Nu întâmplător ești ultimul compromis din viața mea. Nu te urca pe soclu, nu te împăuna și nici nu îți pune haina de victimă. Nu ai fost nici cel mai mare, nici cel mai mic compromis din viața mea. Nici cel mai greu, nici cel mai ușor. Nici cel mai dulce, nici cel mai amar. Tie ți-am alocat un atribut numai și numai al tău. Tu vei rămâne în amintirea mea ca fiind ultimul compromis din viața mea. Dacă ai vrut să fii cel mai important ai reușit. Ești începutul și sfârșitul. Cu tine se încheie un lung șir de compromisuri. De la tine începe viața mea trăită în onestitate. Cea mai importantă. Cea față de mine. La bine și la greu. Până la capăt.