Oamenii spun la fel de ușor lucruri măgulitoare sau disprețuitoare despre noi. De curând, am înțeles asta mai clar decât aș fi vrut vreodată. Fix în același loc, uneori fix pe aceeași oameni i-am auzit spunând cât de mult contează ce fac eu si cât de bine se hrănesc din experiențele împărtășite de mine. Cât sunt eu de accesibilă și directă si prietenoasă si cât de mult contează pentru fericirea din casa lor, toate cântecelele si joculețele si filmulețele la care se uită copiii lor. Cât îmi sunt de recunoscători că pot să vină la spectacolele noastre și să trăiască o experiență minunată din care pleacă mai bogați. Fix în același context, aceeași oameni sau alții, la cea mai mică nemulțumire încep să arunce cu noroi si să urle nemulțumirile, să împraștie injurii si abjecții. O doamnă mi-a trimis un mesaj privat, lung cât o zi de post, în care mă lăuda pe mine și toată echipa cu borcane de miere turnate pe fiecare cuvânt și în care mă ruga să ii urc fetița pe scenă la un spectacol dintr-un anume oraș pentru că visul celei mici e sa cânte cu noi "Am o căsuță mică". A început cu argumente din categoria "e fana cea mai mare, știe toate cântecele" și a încheiat cu "plătesc oricât pentru asta". I-am răspuns că nu urcăm copiii pe scenă decât în cazuri absolut excepționale și asta eu decid în funcție de situație și am refuzat politicos orice ofertă financiară precizând că o așteptăm în sala de spectacol unde vom cânta cu toti copiii cântecelul iubit. "Foarte urât ați răspuns. Âsta e mulțumescul pentru că noi dăm banii pe bilete? V-ați ajuns și sunteți arogantă? Vă credeți vedete? Sunteți criminalii viselor copiilor noștri " a venit răspunsul acestei mămici care cu acest mesaj și-a epuizat și cererea si frustrarea refuzului. Fix aceeași oameni care mi-au spus că întâlnirea cu mine, lucrul cu mine le-a schimbat viața, la cea mai mica supărare au început sa înșire cele mai urâte cuvinte posibile, spunând exact opusul a ceea ce spuseseră până acum. Nu merită să punem preț pe ce spun oamenii, nici când ne laudă, nici când ne înjură. Sigur că reacționăm absolut uman și atunci când ni se spun cuvinte frumoase ne gâdilă orgoliul. Bineînțeles că simțim fiecare înjuratură ca un bocanc în stomac. Organic suntem făcuți sa tresărim. Inima noastra reacționează și se bucură sau se întristează. " Mă doare inima sau mi se rupe inima" nu sunt niște simple expresii. Durerea sau bucuria se duce in stomac, în mâini iar la mine cel mai tare în picioare. Atunci când se spun cuvinte frumoase despre mine picioarele mele țopăie. Când cuvintele sunt urâte parcă mi se pune plumb în glezne și merg de parcă mi le târăsc. Dacă înțelegem la timp că oamenii, aceeași oameni pot să spună despre noi si cele mai frumoase lucruri si cele mai mari oribilități, nici nu ne mai hrănim cu energia lor: nici pozitivă nici negativă. Ne vedem de viața noastră făcând ceea ce ne place nouă si fiind fix cum suntem noi. Nu cum credem că am vrea sa ne vadă alții. Pentru ei putem fi la fel de ușor si mumă si ciumă.