Dragă Moș Nicolae,

NU-ți scriu pentru mine. Eu am primit deja tot ceea ce mi-aș fi putut dori.

Îți mulțumesc pentru asta. Îți mulțumesc pentru surprizele cu care m-ai așteptat la Cluj.

Îți mulțumesc pentru că ai trecut și pe la Maya și ai lăsat câte ceva pentru toți oamenii pe care eu îi iubesc.

Îți mulțumesc pentru fericirea de pe chipurile miilor de copii și părinți care aseară au râs, au plâns au cantat, au dansat și te-au strigat împreună cu noi la Statuie în Cluj.

Îți mulțumesc pentru intâlnirile scoase în cale și pentru bucuriile care mi-au umplut inima.

Îți scriu pentru cei care aseară nu au găsit nimic în ghete. Știu, o să-mi spui că nu au găsit nimic în cizmulițele lor pentru că nici măcar nu și le-au pregătit. Știu, o să-mi spui că nu au primit nimic doar cei care nu cred că pot să primeaca, doar cei care au închis toate ușile și au tras obloanele iar tu nu ai putut pătrunde până în casele lor. Asta pot să o înțeleg. Oricât ai fi tu de magic până la urmă trebuie să lase și ei ,o fereastră măcar, întredeschisă.

Dragă Moș Nicolae, astăzi este ziua ta. Și știu că tu ești dintre acei sarbatoriți care de ziua lor fac daruri celorlalți. Te rog, astăzi, de ziua ta, lasă puțină iubire in inimile înghețate. Lasă puțină speranța în sufletele celor ce și-au pierdut-o. Lasă puțină căldură în mâinile care au înghețat pentru că nu au mai fost ținute în nicio altă mână. Te rog Moș Nicolae trimite astăzi câte o rază de lumină și un gram de iubire către toți oamenii care și-au închis de multe zile obloanele și nu au mai lăsat soarele să între pe ferestrele lor. Undeva, în sufletul lor, toți oamenii aceștia speră ca tu să faci minuni. Speră ca tu să topești gheața care li s-a așezat pe inimă și să transformi sloii în picături fie și ele pline de sare. Dacă lacrimile sunt cele care topesc ghețarii atunci fă-i să plângă de fericire. Trimite-le astăzi un semn. Un cântec, o fotografie, o vorba, o mângâiere, o cafea, o ciocolată, o nuia, o sticlă de vin, un borcan de dulceața, o prăjitură, un corn, o nucă, o poșetă...bine, nu mă întind prea mult. Nu mai insist. Tu știi mai bine ce își dorește fiecare. Ideea e să nu-i bagi în seamă pe cei care spun că tu nu exiști, că ei nu mai cred în tine. În fiecare dintre ei stă ascuns un copil care nu și-a mai pregătit de prea mulți ani cizmulițele și care a uitat pur și simplu cum se face.

În fiecare om mare care astăzi poartă 36,38, 40, 43, 46 la pantofi stă ascuns un copilaș care avea la un moment dat cizmulițele cât palma și în seara de ajun de Moș Nicolae scoatea toate perechile de încălțări și le înșira pe calorifer sau pe pervazul de la fereastră. Poate astăzi acei copilași nu mai au lângă ei mame și tați și bunici care să le amintească ritualul de Ajun de Moș Nicolae. Poate toți cei dragi lor sunt demult îngeri și au plecat fără să apuce să le spună că acum locuiesc în inimile copiilor lor.

Pentru ei, pentru copiii ascunși astăzi în ghetele mult prea mari pentru cât de puțină iubire au nevoie, fă o minune. Astăzi, de ziua ta fă iubirea să bată din nou în inimile lor. Fă-i să simtă , să dorească, să facă ceea ce așteaptă de mulți ani. Fă-i să iubească din nou.