Am un cont personal pe Facebook care a atins 5000 de prieteni (pe 4000 dintre ei îi cunosc personal) și aproape 70.000 de urmăritori. Pe alte conturi oficiale am peste 100.000 de urmăritori.

Administrez Grupul Fix la Fix, pe care sunt aproape o jumătate de milion de oameni.

În online “ma întâlnesc“ cu foarte multă lume. Îi număr pe degete pe cei urâți. Foarte rar găsesc comentarii nepotrivite, cel mult malițioase, extrem de rar - vulgarități și relativ rar, răutăți.

Online, oamenii vorbesc frumos, arată bine, gândesc pozitiv, răspund politicos, sunt curioși, recunoscători și prietenoși... Aproape că îți vine să te muți în propriul telefon și să nu mai ieși de acolo.

De ce nu putem face asta, în viața reală? De ce aceeași oameni, cu care eu mă întâlnesc fizic, postează una și fac alta? De ce avem nevoie de defularea asta, când totul ar fi atât de simplu, dacă am fi constanți?

Eu mă întreb de multe ori care sunt ei, cei adevărați... sau vorbim despre fațetele diferite ale aceluiași om? Vorbim despre unghiurile din care îl privim, despre perspectivă?
Sau doar ne străduim mai mult pe internet și mai puțin în viața reală? Acordăm mai multă atenție felului în care răspundem online, decât atunci când suntem față în față...

Eu am curaj să spun: Mirela de pe Facebook e aceeași cu Mirela din realitate. Atunci când cineva se întâlnește cu mine față în față, nu are un șoc, sunt eu, nu altcineva mai supărat sau mai trist sau mai rău decât varianta online.

Sunt onestă, nu spun că am 50 de kilograme și 1.80, mă arăt lumii mereu, cu bune și cu rele chiar dacă mulți din prietenii mei mă ceartă că dau prea mult din casă și asta mă face vulnerabilă.

Sunt la fel de bună și în viața de zi cu zi, așa cum sunt și în relațiile online. Nu judec, nu etichetez, nu arunc cu vorbe, indiferent că le scriu aici sau sunt tentată să le rostesc.

În fiecare zi, îmi amintesc senin că am ales să fiu bună.

Să fii bun e o alegere. Conștientă! Apeși butonul și... gata!

Îți dai seama de fiecare răutate, înainte de a o spune sau de a acționa. Și alegi să "NU"!

Unii (foarte puțini) se nasc buni și devin sfinți.
Alții (cei mai mulți) aleg să fie buni și devin oameni.