Când ni se spune un adevār, unul mare care doare sau care reveleazā, din ochii noștri curg lacrimi. Si indiferent dacă sunt lacrimi de trisețe sau lacrimi de fericire sunt lacrimi sănătoase. Pentru ca ele curăță mintea cu care gândim în adevăr și privirea cu care vedem limpede. Lacrimile apar să curățe corneea pentru a putea fi văzută lumea mai limpede.

Adevărurile clarifică, adevărurile limpezesc. Unele dor altele bucură la prima aflare. Toate ne fac viața mai simplă și mai clară după ce le știm. Mai departe, văzând lucrurile în lumină putem să alegem ce facem cu adevărul pe care îl știm. Il acceptăm, ni-l asumăm și trăim în consecința lui sau îl ascundem într-un colț de suflet și mergem mai departe ca și când nu l-am fi auzit niciodată cu toate că el ne va răsuna în cap până la sfârșitul vieții.

Indiferent ce alegem o să ținem minte momentul. Strângerea de inimă si lacrimile care ne-au limpezit ochii ajutându-ne să privim în adevăr sunt emoții care nu se uită niciodată. Să alegi să trăiești în adevăr e prima conditie dacā vrei să trăiești fericit.