Când am înțeles că trebuie să pun întrebarea DE CE pe ultimul loc, viața mea s-a simplificat foarte tare. Comunicarea cu oamenii a devenit mult mai ușoară. De la copil până la iubit trecând prin angajați, colegi, parteneri, clienți, totul a fost mult mai simplu.

Tendința mea era să întreb în primul și în primul rând De ce.

– Vreau să stau singur. De ce?

– Mama, vreau să plec în oraș. De ce?

– Vreau să mă întâlnesc cu X. De ce?

– Vreau să-mi schimb priorităţile. De ce?

Si uite-așa, indiferent de natura întrebării, replica mea DE CE îl punea pe cel din fața mea într-o situație de blocaj. Poate nu dorea întotdeauna să vorbească despre motivele deciziei sau nevoilor lui. Iar eu forțam un răspuns care nu aducea niciun element de progres în conversație. Când am înțeles asta am schimbat macazul și am pus această întrebare pe ultimul plan.

- Vreau să divorțez. Mi-a zis sec o prietenă zilele trecute. Întrebarea care se cere obligatoriu în astfel de situații e DE CE. Am întrebat-o – CÂND? Cât mai repede a fost raspunsul ei.

- Cum vrei să procedezi?

- O să-i spun că nu se mai poate, o să găsesc momentul cel mai potrivit să vorbim despre asta.

- Și ce vei face după?

- O să-mi reiau viața și bucuriile pe care le-am pierdut de când m-am maritat. O să-mi amintesc cine sunt și ce vreau de fapt să fac cu viața mea. O să-mi dedic mai mult timp mie și copiilor. O să mă mut într-o casă așa cum mi-am dorit-o dintotdeauna, una care să-mi placă mie și nu musafirilor. O să plec în vacanțe cu rucsacul în spate și nu la resorturi de 5 stele pentru că lui nu-i plac gângăniile. O să ies seara să dansez în cluburi până îmi rup tocurile, nu o să stau țeapănă la mese de discuții în restaurant de fițe.

În răspunsurile ei prietena mea a spus tot. Nici măcar nu a fost nevoie să formulez întrebarea fadă DE CE. În vocabularul limbii române sunt multe alte întrebări care deschid ferestre în comunicare și pot să înlocuiască întrebarea DE CE care închide uşi.