- Dă-mi Doamne atât cât să pot da şi altora! spunea mătușa mea Matilda, sora mamei mele. O femeie simplă şi foarte deșteaptă. Un om extrem de atent la nevoile celorlalți. Nu a întors niciodată privirea în partea cealaltă când, lângă ea, cineva a avut nevoie de ajutor. - De ce spui așa mătușă? am întrebat-o într-o zi ascultând care era rugăciunea ei către Dumnezeu. - Pentru că dacă am ce să dau altora înseamnă că deja eu am pentru mine tot ce-mi trebuie. Nu am formulat niciodată o astfel de rugăciune dar am acționat mereu în legea lui "dar din dar se face rai". Mi-am amintit asta zilele trecute când am semnat OP-ul cu care Asociația ClowniMed va putea să-şi facă treaba şi pe timpul verii. Am ales din ce am câștigat eu să dau mai departe unor acțiuni în care cred. Mereu mi-am dorit să fac mai mult pentru copiii aflați în dificultate. Nu am reușit atât cât aş fi vrut din tot felul de motive. Știu cât e de importantă alinarea durerii celor mici. Şi alungarea plictiselii din zilele lungi de pe patul de spital. Am încercat să fac un proiect, să angajez oameni care să facă asta împreună cu mine. Nu mi-a ieșit cum aş fi vrut așa că am renunțat. Dar nu am renunțat la acțiunile prin spitale. Timpul nu ne-a permis să fim atât cât am fi vrut lângă copilașii cu nevoi speciale. Şi nici priceperea. Am înțeles că e o altă meserie. Să te apleci la fiecare pătuț cu căldură şi răbdare e la fel de necesar ca medicamentația prescrisă. Noi suntem desertul, prăjitura, dar cei care fac asta zi de zi sunt la fel de necesari ca apa din organism. Într-o zi mi-am dat seama că, de fapt, ce vreau eu nici măcar nu are nevoie de prezenţa mea fizică. Eu pot să contribui la ce fac alți oameni pentru a face mai frumoase viețile celor aflați în nevoi speciale, fără să fiu neaparat fizic acolo. Pe Lucian Ianuș îl cunosc de mulţi ani. Am lucrat împreună şi oricând aş apela la el pentru un eveniment în care sunt copii. E un actor talentat, un foarte bun animator dar în primul rând este un băiat cu un suflet imens. L-am văzut în diverse situații, am făcut împreună acțiuni şi pentru copiii din canale şi pentru cei care locuiesc în Paradisul Verde. El a rămas același. Pentru el sunt copii şi unii şi ceilalți.

Lucian m-a impresionat foarte tare într-o deplasare la Baia Mare când ne-am întâlnit cu o fetiţă care suferă de sindromul Dravet. Atenția, căldura şi priceperea cu care el s-a aplecat asupra fetiţei mi-au rămas întipărite în minte. Zilele trecute l-am chemat la o cafea şi la o poveste. Mă hotărâsem deja să-l ajut. Lucian lucrează pentru copiii din spitale în special. Împreună cu colegii lui se duce în fiecare zi în câte un spital şi aduce zâmbetul pe feţele celor mici. Au o asociație şi se străduiesc zi de zi să rămână cu aripile de înger deschise. Eu am semnat un OP şi le-am suflat puţin în aripi. Vânticel bun, răcoritor şi aducător de liniște. Dar ei au nevoie de tot suportul pentru a face asta mai departe. Când copilul nostru e bolnav am plăti oricât să-l vedem zâmbind. Lucian asta face. Desenează zâmbete pe chipurile copilașilor bolnăviori. Asta nu e o meserie. E o misiune. Trebuie să fi pus Dumnezeu un gram de dumnezeire în tine ca să poți face asta. Iar Lucian a înțeles care e misiunea lui şi se ţine de ea. Din când în când mai are nevoie de noi să-i dăm o mână de ajutor.

Lucian Ianus: " Sustinerea proiectului va aduce bucurie la peste 300 de copii spitalizati, cu autism sau sindrom down, iar faptul ca un om atat de important in vietile copiilor din Romania ne sprijina, ne da o mare incredere ca putem duce terapia prin zambet la un alt nivel."

Pe Lucian îl găsiți aici. Şi puteți să-l contactați şi să îi dați o mână de ajutor. O să revin cu povestea lor şi cu un plan concret prin care să aducem zâmbetul în cât mai multe spitale din România.