Sunt minunate sărbătorile, dar vin la pachet cu o grămadă de probleme şi frustrări.

Mai întâi muncim cu disperare să ne găsească în ordine şi cu toate la locul lor. Indiferent dacă avem vreme sau nu, e musai să întoarcem casa cu susul în jos şi să facem câte nu am făcut toată primăvara.

Apoi intrăm în bucătărie. Facem lista cu ceea ce vrem să gătim. Descindem în supermarketuri şi umplem coşuri. E bătaie pe rafturi, stăm la cozi infernale, tăiem produse, adăugăm lucruri...

Într-un târziu când credem sau sperăm că am cumpărat tot ce ne trebuie, ajungem acasă şi ne apucăm de gătit. Câteva aperitive, o friptură din fiecare animal/pasăre cel puţin, ciorbă, sarmale, cozonaci, miel, prăjituri - câteva feluri...şi uite aşa ne prinde seara de Înviere târându-ne oboseala la biserică, așteptând să se termine slujba şi să ajungem acasă să mâncăm şi apoi să dormim. Ca să ne trezim în ziua de Paște gata să ne așezăm la masă de unde să ne ridicăm a doua zi. Ca să plecăm într-o vizită unde să ne așezăm la masă...

Rămânem pironiţi în jurul mesei cu burţile pline, cu nasturii descheiaţi şi aşteptăm să se întâmple digestia...Sigur cineva are un triferment, un colebil...şi inevitabil vom vorbi despre cât de bune sunt bucatele dar Doamne, vai cât de mult am mâncat.
Gem mesele sub greutatea atâtor castroane...

Cum am scăpat eu de acest calvar? De sentimentul de vină pe care îl ai indiferent dacă mănânci sau te abţii? În oricare din variante, tu ţie îţi faci rău ghiftuindu-te sau frustrându-te.

Eu am scăpat de amândouă iubindu-mă. Mâncând la ore fixe tot ce vreau. Sentimentul de vină, de a nu mânca pentru că mă îngraş a dispărut mâncând. Sentimentul de vină de a mânca lucruri "interzise" a dispărut mâncând tot ce îmi place doar la orele fixe şi doar atât cât îmi pică bine. Nu mănânc tot ce pot acum. Mănânc doar atât cât îmi trebuie. Pentru că voi face o pauză şi voi mânca din nou peste 3 ore. Dar în pauza asta nu voi gusta NIMIC. Am 5 ocazii în fiecare zi să mănânc tot ce vreau. Dacă vreau cozonac la 7 dimineaţa, mănânc cozonac. Dacă vreau miel la 10 dimineaţă nu mă poate opri nimeni.

Nu dau docoteala nimănui. Mănânc tot ce vreau când vreau respectându-mi orele fixe. Pentru că mă iubesc pe mine mai mult decât iubesc orice mâncare. Şi pentru că ştiu că dacă mă simt bine, fac din viaţa mea în fiecare zi câte o sărbătoare.

E gândirea care mie mi-a schimbat viața. Fă și tu o încercare. La ceas de sărbătoare se iau marile decizii ale vieții.

Paște fericit!