Întrebarea care îmi este adresată frecvent sună așa:

"Când ai timp să faci atâtea lucruri?". Dau tot felul de răspunsuri. De la un simplu zâmbet, până la explicații lungi și colorate sau amuzante. Ieri, în trafic, mă gândeam că, de fapt, eu reușesc să fac atâtea lucruri pentru că descopăr drumurile cu prioritate.

1. Mă uit la semne. Și vânez culoarea galbenă. Fără să-mi fi dat seama, galbenul a fost, întotdeauna, prima mea opțiune. În ținutele Gașca Zurli predomină galbenul, grupul de Fix are drept simbol floarea soarelui, una dintre eșarfele-mi preferate e galbenă... Ieri, uitându-mă la semnul cu prioritate, am realizat că, atunci când aleg între un drum sau altul, îl aleg pe cel cu prioritate. Pur și simplu. De la semnele de circulație, până la semnele Universului, aleg să merg pe varianta cu prioritate. Și, așa, câștig timp! Sunt mereu conectată la lumină. Dincolo de orice nor, instinctiv, caut Soarele și razele lui.

2. Nu-mi bat capul cu lucruri care nu depind de mine: de ce plouă, de ce tună, de ce a fost cutremur, de ce apa curge în jos și frunzele îngălbenesc toamna... Nu pierd timp urmărind dezbateri sau povești a căror schimbare nu stă în puterea oamenilor și, cu atât mai puțin, în mine.

3. Nu păstrez în viața mea, oameni care îmi pun piedici, oameni care îmi consumă energia cu lucruri distructive, oameni "frână". În momentul în care simt că cineva s-a agățat de mine și mă trage înapoi, îi desprind cârligul și iau distanța necesară, cât să-mi pot continua drumul.

4. Îmi fac numai planuri realizabile. Nu visez cai verzi pe pereți. Visez, însă, herghelii întregi, cai frumoși, domestici și sălbatici, deopotrivă. Am visat că o să-i vad în Letea și chiar i-am văzut. Și în Cappadocia. Poate ajung să-i vad și în Texas. Și, poate, într-o zi, o să învăț și să călăresc. Îmi fac doar vise despre care știu că e omenește posibil să le ating.

5. Mă despart, cu ușurință, de obiectele care nu îmi mai aduc bucurie. Pur și simplu. Mi-a venit și mai ușor, după ce am citit cartea japonezei Kondo, despre cum se face ordinea. Pun deoparte toate obiectele care nu-mi mai sunt folositoare. Spre exemplu, am adunat toate dvd-urile cu poveștile Mayei, de când era mică, o grămadă de cărți, cd-uri, gentuțe... lucruri care ocupau mult spațiu și pe care nu le mai folosea niciuna dintre noi.

Am pus o parte în valize și le-am dat celor apropiați. Pe celelalte, am hotărât să le pun pe OLX. Nu le vând, le donez pe OLX. Am aflat că poți să și donezi, grație unei campanii al cărei premiu mi-a plăcut foarte mult: o indemnizație de 10000 de ron. Mecanismul e simplu: pentru a câștiga indemnizația, mama intră pe OLX și se înscrie în concurs, prin simpla postare a unui anunț de vanzare sau donație, în categoria Mama și Copilul. Campania se încheie în 16 octombrie. Așa că, grăbiți-vă! Nu așteptați, ca mine, să facă ai voștri copii 16 ani, ca să scăpați de lucrurile pe care nu o să le mai folosească niciodata. Dați-le mai departe! Vindeți-le sau donați-le. Puneți mâna pe fiecare obiect nefolosit de luni întregi și întrebați-vă: "Mai am nevoie de el? Mă face fericit acest obiect?" Și, dacă vocea interioară zice "nu", dați-l mai departe. OLX mi se pare o soluție minunată! Dacă puneți obiectele la categoria "Mama și copilul" aveți asigurată și înscrierea în concurs.

Dacă vreunul dintre voi, cititorii mei, câștigă premiul, vreau să bem o cafea împreună și să povestim mai multe despre asta.

Mă duc să mai sortez niște haine, care mi-au rămas mari :)))! De când țin Fixul, încep să mă gândesc ce să fac cu toate hainele în care, în curând, voi înota. Ce bine sună!

OLX, pregătește-te! Urmează un val de produse pe contul meu!