Sunt acțiuni care ne urmăresc toată viața. Când m-a întrebat lucrătorul de la biroul de evidenta populației dacă am mai avut vreun nume, i-am răspuns simplu: Da. Și i-am spus numele purtat anterior. Apoi a venit vestea ca o bombă: “nu aveți în dosar sentința de divorț”.

Sentința de divorț? Țin minte că am avut așa ceva la un moment dat, într-o altă viață. M-am măritat o singură dată acum o mie de ani și-am divorțat în 1994. De mai bine de 20 de ani nu mi-a mai cerut nimeni această hârtie. Am scotocit o zi întreagă prin toate dosarele și la sfârșitul unei zile de căutări am găsit-o. Mă uitam la hârtia aceea obosită de vreme și citeam motive și concluzii ca și când ar fi fost vorba de altcineva. Și dacă m-aș fi măritat de mai multe ori? Cei care trec prin asta trebuie să menționeze toate numele purtate și să prezinte toate sentințele de divorț? Bine că am găsit-o. Mi-am amintit cu ocazia asta și de ce m-am măritat și de ce am divorțat și mi-am amintit ce poveste grea și frumoasă am trăit. Bine că s-a terminat. Cu bine. Dacă nu ați avut grijă de căsnicii aveți grijă măcar de sentințele de divorț.