Am întâlnit un domn extrem de politicos care mi-a oferit cel mai înghețat bună dimineata din toate bună diminețile primite vreodată! S-a uitat fix în ochii mei, a aplecat puțin capul și mi-a spus clar și răspicat:

- Bună dimineața.

Iar eu am zâmbit. El m-a privit contrariat și a repetat formula însoțită de aceeași răceală în ton, de aceeași politețe și de aceeași privire:

- Bună dimineața.

- În timp ce m-ați salutat, mă gândeam dacă e o urare, o întrebare sau o afirmație această formulă de salut.

A trecut finuț peste remarca mea și am intrat abrupt în motivul întâlnirii noastre.

Am vorbit vrute și nevrute, dar mie mi-a rămas în minte ideea că prefer un zâmbet cu rol de salut, fără niciun cuvânt, în locul unui salut politicos și rece.

Voi introduce zâmbetul în formulele mele de salut. În toate! Scris și vorbit. De la bună dimineața:), la noapte bună :), drum bun :), poftă bună :) !

Urarea neînsoțită de zâmbet e ca ziua fără soare!

O să-mi ia puțin să mă obișnuiesc dar, după ce se întipărește bine intenția mea, zâmbetul va putea să vorbească despre mine.

Zâmbim prea puțin! Mult mai puțin decât avem nevoie și mult mult mai puțin decât au nevoie ceilalți.

Eu îți dau un zâmbet, tu dă-mi-l înapoi!
Dacă nu poți acum, ne-om mai vedea noi!