Când primim un copil, fie că îl primim la maternitate din braţele lui Dumnezeu sau îl găsim într-o zi şi el se prinde singur cu mânuţele de gâtul nostru, când se întâmplă asta devenim părinţi. Şi credem că am primit un copil.

Ei bine, eu cred că primim un copil şi o valiză. Invizibilă. Şi deja am stabilit că eu ştiu că pentru orice obiect din lume există şi varianta lui invizibilă. ☺

Valiza aceea invizibilă se umple fără ca noi să ne dăm seama. Dar dacă suntem atenţi, la un moment dat, ne dăm seama când parte din gândurile, acţiunile, faptele şi reacţiile noastre se duc în valiză.

Imaginaţi-vă că toate alegerile bune pe care le facem în legătură cu copilul nostru, se transformă în pene şi se aşază în valiză.

Şi acum, imaginaţi-vă nervii, reproşurile, certurile, ţipetele, bătăile cum se transformă în bolovani aruncaţi rând pe rând în valiză.

Valiza aceea rămâne la fel de invizibilă toată viaţa. E legată de mâna copilului tău. O cară cu el peste tot. Cum vrei să plece din casa ta? Târând după el o valiză care îl va ţine pe loc, îl va frâna tot restul vieţii şi pe care se va opri să-şi plângă nenorocul sau vrei o valiză uşoară ca un fulg şi care să-i fie de folos cât să se aşeze pe ea şi să-şi tragă sufletul.

Ştiu copii care îşi dau seama de mici că valiza lor se umple cu bolovani şi încep devreme să-şi mute valiza dintr-o parte în alta, sperând că pietrele vor nimeri "pe lângă". Ştiu copii care se urcă pe valizele lor şi ţipă şi dau din picioare şi cer disperaţi să nu le mai fie aruncate pietre pe care ei o să le care toată viaţa.

Cu cât un părinte devine mai repede un părinte conştient, cu atât vom vedea mai mulţi copii trecând prin viaţă cu nişte valize uşoare ca penele de porumbel.

De fiecare dată când îţi vine să-i vorbeşti urât, să-l loveşti, să-l respingi, de fiecare dată când îl judeci şi îl jigneşti gândeşte-te la valiză şi imaginează-ţi cum se deschide şi înghite bolovanii pe care copilul tău îi va căra toată viaţă. Dacă faci asta în timp ce munceşti ca disperatul să faci conturi de economii pentru copilul tău, gândeşte-te că banii ăia vor ajunge la psihoterapeuţi care îl vor învaţă cum să scape de bolovanii puşi de tine. Dacă faci asta în timp ce plăteşti rate pentru o casă în care o să stea şi el, aminteşte-ţi că valiza aia cu bolovani o să stea în mijlocul casei...

Nu există nicio scuză reală ca să umplem cu bolovani valizele copiilor noştri. Trebuie doar să ne uităm bine atunci când nu ne putem stăpâni nervii şi să vizualizăm valiza invizibilă.

Tu ce pui în valiza copilului tău? Care e zestrea ta?