Cei mai mulți oameni sunt buni. Nu toți cei care spun că sunt! Foarte mulți oameni sunt creștini. Nu toți cei care s­­e pretind creștini chiar sunt! Dar mulți dintre ei știu că un bun creștin e bun creștin, pentru că e om bun.

Bun creștin nu este o unitate de măsura a credinței. Nici măcar un grad de comparație! Nu poți fi creștin „un pic” sau „foarte” creștin. Așa cum nu poți fi un creștin rău. Creștin ești sau nu ești! Și dacă ești, mai poți fi doar un bun creștin. Buni creștini sunt cei care știu că fiecare om are dreptul la iubire. La acceptare. La recunoaștere și respect. Un bun creștin știe că nimeni nu are dreptul să judece pe nimeni. Un bun creștin nu aruncă primul piatra, pentru că a devenit creștin învățând că nimeni nu e lipsit de păcat!

Nu îi cred buni creștini pe toți cei care merg la biserică. Dar știu câțiva care au înțeles că Dumnezeu e iubire! Și că îngerașul vine atunci când îl chemi din tot sufletul. Bunul creștin știe că Tatăl Nostru se spune în genunchi, pe scaun, în picioare, în pat, în tren, pe drum, în mașină... nu există regulă pentru a spune “Tatal nostru”. Există doar o stare! Care trebuie să fie de credință nețărmurită și de iubire necondiționată!

M-am născut într-o familie de creștini. Și am fost, după obicei, creștinată. Se spune că atunci am devenit creștină. Puteam să mă nasc într-o altă familie. Și să devin altceva. Indiferent ce ar fi avut alții grijă să devin, e grija mea să devin bună!

Creștin te poate face un preot. Un bun creștin te poți face doar tu!

Nu ajunge să fii creștin! Nu e ceva ce ți se datorează, nu ai muncit pentru asta. Dar ai șansa să te străduiești să devii un bun creștin!

Am mai găsit un motiv pentru care să vreau să fiu bună!

#alegsafiubuna