Crăciunul merge mai departe

15 Decembrie 2019, 07:35    •   
comentarii

“Sunt mai multe feluri de despărțiri! Din păcate, pentru mine Crăciunul este și ziua în care sufletul meu pereche a ales să plece spre o lume mai bună! Nu pot să mă bucur deplin de nașterea lui Iisus! Încerc...”

Citind acest comentariu la una dintre postările mele, mi-au țâșnit lacrimile instant, cu gândul la tata. E al zecelea Crăciun fără el și, probabil, aș simți la fel și dacă ar fi al 100-lea. Ca răspuns pentru doamna care mi-a scris, vă spun cum am făcut eu. Pentru că eu nu sunt atotștiutoare, dar mi s-au întâmplat multe lucruri în viață, din care am și învățat câte ceva.


În primul an fără tata, de Crăciun, m-au copleșit emoția și dorul. Am mers în primul supermarket și am umplut o sacoșă cu tot ce știam că i-ar fi plăcut lui: mâncare, băutură, lucruri. Am mai pus câte ceva din tot ce e musai să avem pe masa de Crăciun și i le-am dat pe toate unui nene care era portar la o construcție din apropierea casei mele. Omul semăna și fizic cu tata și s-a bucurat enorm de surpriză.

N-am considerat-o o pomană, ci un cadou. Mi l-am imaginat pe tata zâmbind și i-am mulțumit pentru toate bucuriile pe care mi le-a făcut de-a lungul vieții.

Acasă, o lumânare a stat aprinsă toată seara de Crăciun. Am făcut sarmale bune și salată de boeuf și am invitat prieteni la masă. Am povestit, am râs și ne-am bucurat de seara aceea.

Viața merge mai departe și, dacă suntem în viață, trebuie să mergem cu ea. Uneori, cu vântul din spate, alteori, cu vântul din față.

Pe mine, moartea tatălui meu m-a scăpat de frica de moarte. Dacă el a putut să plece, înseamnă că o să pot și eu, atunci când are să-mi vină rândul. Dacă el a plecat, înseamnă că o să plec și eu, într-o zi... Dar, până atunci, o să mă bucur de fiecare zi și, mai ales, de zilele de sărbătoare.

Ceea ce vă doresc și vouă!

O
 
Mirela Retegan pe

YouTube

Arhivă

Gandurile Mirelei

Copiii adoptați sunt speciali, pentru că se nasc de două ori

  Dacă am în față un grup de copii, eu îi recunosc pe cei care sunt adoptați. Au o sclipire aparte în privire. Acești copii sunt speciali, pentru că ei deja s-au născut de două ori. O dată, în pântecele...

citeste mai mult  

Cum faceți cu Lumina de Paști?

Eu am găsit soluția, știu exact cum fac cu Lumina de Paști!   Anul acesta o să fie cu adevărat un Paști diferit. Dacă, până acum, în noaptea de Înviere mă duceam să iau Lumina, anul acesta o voi trimite. E pentru...

citeste mai mult  

Ce am înțeles eu din Teledon

Am petrecut șase ore țintuită pe un scaun și am răspuns la peste 200 de apeluri. O să-mi răsune multă vreme în urechi ecoul soneriei. Am acceptat cu drag invitația celor de la Antena 1. Cred că este vremea să facem tot ce putem...

citeste mai mult  

Orice minune durează trei zile

Cum știau bătrânii noștri să definească lucrurile, să le simplifice și să le vadă realist, cu ochii larg deschiși... Aveau dreptate: orice minune durează trei zile! TREI! Apoi, intră în fluxul cotidian și devine banalitate. Și...

citeste mai mult