Copilul tău s-a descurcat singur în uter. Sigur se va descurca și între oameni. Acceptăm că sarcina e o minune și că minunea aceea care crește în noi nu ne aparține. Suntem perfect conștiente că singurul lucru pe care îl putem face pentru copilul nostru din uter este să avem grijă de noi. Cât suntem însărcinate mâncăm alimente sănătoase, renunțăm la alcool și tutun, ascultăm muzică bună, ne relaxăm, dormim, ne plimbăm, râdem mult și ne gândim la ce se întâmplă cu noi și cu viața care crește încet încet în interiorul nostru. Suntem perfect conștiente că nu ni se datorează și că noi nu putem face nimic pentru fătul din uter. Să crească mai repede, mai mare, mai sănătos, mai deștept, mai activ, mai simpatic, mai carismatic, mai iubitor, mai respectuos… Noi putem doar să avem răbdare să crească. Fix așa cum primăvara trebuie să avem răbdare să vedem cum crește iarba, sau mai bine zis să nu vedem, dar să avem încredere că într-o zi o vedem gata răsărită sau gata crescută. Nu știu unde și ce se întâmplă deuităm într-o zi toate lucrurile astea. Uităm că puiul nostru, făt fiind, s-a descurcat singurel în uter.

Nu s-a înecat cu lichidul amniotic, nu s-a spânzurat cu cordonul ombilical, nu și-a rupt mâinile și picioarele atunci când s-a străduit să iasă de-acolo. Singur și-a luat tot ce i-a trebuit din celulele noastre și a ieșit fix când a vrut și cum a vrut. Adică, prima demonstrație de independență, prima dovadă că e o ființă complet separată de noi, capabilă să ia decizii și să evalueze situații, am avut-o înainte de a ne cunoaște, de a ne vedea copilul. Știu mame care au comunicat perfect cu pruncul lor aflat în uter și care a transmis exact ce vrea și ce nu vrea de la cei care încercau să ia decizii pentru el. Știu mame care au fost sfătuite să renunțe la copil, mame care au fost speriate și îngrozite de diverse ecografii și păreri și cu toate cele spuse de cei din jur, din interior mesajul era altul. Iar mamele care au ales să țină cont de ceea ce simt au ales corect. Au ascultat vocea aceea din uter care știa exact ce și cum vrea. Nu știu unde se rupe într-o zi această comunicare, încredere.

Conștiința faptului că nu ne aparțin copiii noștri. Brusc ne temem pentru viața lor, pentru sănătatea lor, pentru viitorul lor. Brusc uităm că nu ni se datorează absolut deloc venirea lor pe lume și că nu a depins de noi forma gurii, culoarea ochilor, desimea părului și nici măcar personalitatea sau sexul nu le-am putut alege. Aveți încredere în instinctul lor de supraviețuire. Aveți încredere în destinul pe care îl au copiii voștri. Ajutați-vă copiii să învețe să trăiască între oameni, amintindu-vă că ei s-au descurcat foarte bine să trăiască și singuri acolo, timp de 9 luni. Amintiți-vă că nu ați putut interveni cu nimic, cu adevărat. La fel stau lucrurile și pe mai departe. Ceea ce trebuie să se întâmple cu viața lor, se va întâmpla. Dacă vrem să facem ceva pentru copiii noștri, trebuie să facem fix ceea ce făceam și când ei erau în burtică: să avem grijă să fim fericiți, pentru că ei atât iau de la noi - energia. Și dacă noi simțim îngrijorare și frică, asta vor lua. Dacă noi suntem triste și nemulțumite, asta vor servi. Dacă viața noastră este o înșiruire de frustrări și complexe, ei vor pune în sufletul lor exact ceea ce găsesc în noi. Fiți bucurie, fiți sănătate, fiți soarele care se află în spatele copiilor voștri. Aveți încredere că ei se vor descurca dacă trebuie să se descurce, și cu voi și fără voi. Dacă mâine ați dispărea, din orice motiv, ei vor supraviețui. Cât sunteți lângă ei, puteți să-i hrăniți cu tot ceea ce le trebuie să piață merge mai departe. Fix ca în uter: căldură, afecțiune, hrană sănătoasă pentru trup și pentru minte, atenție și, neapărat, multă iubire.

La fel stau lucrurile și pe mai departe. Ceea ce trebuie să se întâmple cu viața lor, se va întâmpla. Dacă vrem să facem ceva pentru copiii noștri, trebuie să facem fix ceea ce făceam și când ei erau în burtică: să avem grijă să fim fericiți, pentru că ei atât iau de la noi - energia. Și dacă noi simțim îngrijorare și frică, asta vor lua. Dacă noi suntem triste și nemulțumite, asta vor servi. Dacă viața noastră este o înșiruire de frustrări și complexe, ei vor pune în sufletul lor exact ceea ce găsesc în noi. Fiți bucurie, fiți sănătate, fiți soarele care se află în spatele copiilor voștri. Aveți încredere că ei se vor descurca dacă trebuie să se descurce, și cu voi și fără voi. Dacă mâine ați dispărea, din orice motiv, ei vor supraviețui. Cât sunteți lângă ei, puteți să-i hrăniți cu tot ceea ce le trebuie în viață să meargă mai departe. Fix ca în uter: căldură, afecțiune, hrană sănătoasă pentru trup și pentru minte, atenție și, neapărat, multă iubire.