Te dor iubirile, te dor distanțele, te dor tăcerile, te dor căderile, te dor minciunile, te dor trădările. Dar pentru nici una dintre ele nu te doare carnea pe tine. Doar dorul de copilul tău te poate face să simți acest sentiment sfâșietor de înalțător.

E un dor care nu te dă jos de pe picioare, nici nu te ține la pat bolnav. E singurul dor de pe lume care te face să te târăști în ziua de mâine ca o stafie cu zâmbetul pe buze. Știi că e bine, că ii e bine, că sigur lui nu îi este atât de dor cum îți este ție dar nu poți controla durerea. Faci lucrurile într-un mecanism care nu te lasă să pleci gol din astazi în mâine, iubești fiintele din jurul tău tu esti acolo pentru ele dar nu esti tot. O pārticicā din tine e plecată in cautarea urmelor, mirosului, borii, energiei celui lângă care ești oriunde ai fi ACASĂ.

Am trimis copilul în prima tabără la 4 ani. Am plâns în prima zi de dimineața până seara. De îngrijorare. Mi-era frică și refuzam să-mi și imaginez ce i s-ar fi putut întâmpla acolo, departe de mine. Retrăiesc aceeași teamă de fiecare dată când e plecată undeva. În toți anii aceștia am învățat să accept că tot ceea ce i se poate întâmpla, i se poate întâmpla și cu mine de mână. Că prezența mea în jurul ei doar ar liniști conștiința mea care, în cazul unui necaz, s-ar perpeli de remușcare. Mi-a rămas în minte NICOLA. Am călătorit împreună în același compartiment, la vagon de dormit, de la mare până la Cluj. Vreo 15 ore. Ne-am povestit vieți trecute, prezente și viitoare. Din toate lucrurile vorbite mi-a rămas în minte și m-a urmărit toată viața o replică “l-am rugat pe Dumnezeu să aibă grijă de ei până mă întorc” . Își lăsase copiii, 3 la număr, singuri la mare. Singuri, în grija celui mai mare, și plecase la Cluj pentru un concert. Mi-am amintit cuvintele astea de fiecare data când am avut nevoie să mă agăț de un strop de curaj. Și-am reușit să nu o leg de mine. Dar dorul n-am știut niciodată cum să-l gestionez. Vara asta am avut parte de vacanțe, întâlniri, aventuri, surprize si evenimente cu mii de oameni. Cu fiecare copil pe care l-am strâns în brațe dorul de ea mă durea și mai rău. Cu fiecare îmbrățișare primită, mi-era și mai dor de mâinile ei încolăcite în jurul gâtului meu.

Știu cum dor alte doruri. Dar unul e singurul care face carnea de pe tine să te doară. Dorul de copilul tău.