Ce nu moare între doi oameni, nu poate să omoare nimeni.

Asta am înțeles eu din toate experiențele pe care le am trăit. Sunt iubiri care nu trec niciodată. Sunt povești ale unor oameni care au final fericit, sunt oameni care rămân legați și dincolo de moarte.


"Să spună ce are de spus sau să tacă pentru totdeauna ".

Mereu m-am gândit că fraza asta ori ar trebui scoasă ori ar trebui spus explicit: sa tacă pentru totdeauna pentru că în această poveste omul nu mai poate să intervină. Cât purtăm o iubire în noi nu hotărâm singuri. Ni se întâmplă și ni se lasă minunea iubirii. Așa cum încolțește în inima noastră fără ca noi să sădim semințele, iubirea se poate ofili oricât de multă apă i-am pune. Dacă am înțelege că orice început primește la naștere și sfârșitul, ne-am bucura de fiecare zi fără să trăim cu spaima că se termină. Dacă ne-am aminti mai des că nimeni nu poate să omoare ceea ce nu moare între doi oameni, nu ne-am mai păzi poveștile, ci ne-am trăi iubirile.