" Eu fac într-o săptămână câte faci tu într-o zi", mi-a spus la un moment dat Mateo, prietenul meu de-o viață, copleșit de ritmul în care se desfășoară lucrurile în viața mea. Copleșit și poate mirat de multitudinea de activități pe care eu le întreprind. Așa e. Sunt în acțiune mereu. Am talentul de a mă organiza. Reușesc foarte bine să așez lucrurile cap la cap să-mi prioritizez activitățile și să fiu în multe locuri. Pentru că așa sunt eu. Așa sunt construită. E un dar pe care l-am cultivat. Erau vremuri în viața mea când credeam că asta contează : să faci cât mai mult, să faci cât mai multe. Mai credeam că dacă pot eu, poate toată lumea. Între timp s-au schimbat prioritățile. Acum cred că e important cât înțelegi din ce faci. Poate că de multe ori multitudinea de acțiuni nu-mi lasă timp pentru observație. Când mă opresc sunt prea obosită să mai analizez și prefer să dorm pentru a mă reface fizic, gata să o iau de la capăt. 
Da, eu fac mai multe decât pot să facă într-o săptămână mulți adulți din jurul meu darămite copilul. Dar, între timp mi-am dat seama de altceva. Încerc să fac lucrurile conștient. Să trec prin filtrul inimii fiecare întâlnire, fiecare eveniment, fiecare răspuns pe care îl trimit unui cititor. Acum știu că la sfârșitul săptămânii nu ar trebui să contabilizăm câte lucruri am făcut și câte acțiuni am lăsat în urmă. Important e ce am înțeles din ce am făcut, nu cât de multe am reușit să facem.