Oamenii pot să trăiască liniștiți cu ceea ce simți tu. Dar tu poți?

Ne temem să spunem ceea ce simțim, de cele mai multe ori gândindu-ne la celălalt.

“Cum o să se simtă dacă îi spun asta, ce o să creadă despre mine, cum o să mă privească după, cum o să mă mai uit eu în ochii lui sau ai ei, dacă nu o să mai vrea să fie cu mine, dacă nu o să mă mai iubescă, dacă o să închidă orice portiță, dacă o să mă urască, dacă o să-l doară, dacă o să mă desconsidere, dacă o să i se pară prostii, dacă, dacă, dacă..."

Inventăm o grămadă de motive pentru a nu fii cine suntem de fapt. Ne fabricăm tot felul de povești în care să părem perfecți pentru celalalt. Construim relații din chirpici și ne mirăm că prima viitura le spulberă în vâltoarea vieții.

Relațiile din chirpici se ridică ușor și se fac praf și pulbere la fiecare vânt mai puternic. Poveștile de paie nu rămân ancorate în pământ. Se duc în vânt.

Eu aleg să ridic numai relații sănătoase. Cărămidă cu cărămidă. Adevăr cu adevăr.

Eu trebuie să trăiesc liniștită cu ceea ce simt. Inima mea trebuie să fie ușoară. Și uite așa o să se aleagă cei care pot să trăiască ușor cu mine. Ca ei oricum trăiesc ușor ori greu cu ceea ce simt în inima lor.

Nu avem voie să ne gândim la alții mai mult decât ne gândim la noi. Propria mea inima trebuie să fie grija mea cea mai importantă. Când e greu acolo, pe inima ta, nici picioarele nu sunt ușoare, nici mintea nu zboară în gânduri frumoase.

Fă curat în ce simți ! Și nu te teme de judecata celorlalți. Cei care te iubesc cu adevărat, vor aprecia efortul tău de a construi cu ei relații solide și nu întâlniri de paie.