M-a întrebat cineva, zilele trecute: “De ce-i mai dai încă o șansă?”

Pentru că le am. Buzunarele mele sunt pline de șanse! Cine sunt eu să umblu cu ele ticsite de șanse și să nu le folosesc?!

O șansă are o durată mică de supraviețuire. Dacă nu o folosești, ea dispare, se topește. Și, în locul ei, crește o altă șansă pentru același om... sau pentru altul.

Cred că la naștere, fiecare dintre noi primește un săculeț plin de șanse. Le putem folosi pentru noi sau pentru ceilalți. Cu cât dai mai mult, cu atât primești mai mult... Practic, săculețul tău nu e gol niciodată!

O șansă are o durată determinată de supraviețuire și e de unică folosință. Apoi, trebuie să recurgi la altă șansă... și tot așa... Sunt oameni care au nevoie de șanse puține, poate de la un singur om... Ei, cu șansa aceea, reușesc să se întărească, să se echilubreze și să meargă mai departe. Alții au nevoie de mai multe șanse, din mai multe părți, pentru că șansele sunt ca vitaminele: fiecare șansă acoperă o lipsă.

Nu poți să-mi dai mie șansa altcuiva... trebuie să-mi dai șansa mea! Și nici nu pot să-ți dau o șansă ca să repari o greșeală, când tu ai nevoie de o șansă să te simți iubită și apreciată, ca să poți repara apoi, tot ce e de reparat.

Am toate șansele din lume în punguța cu care am venit pe pământ. Trebuie doar să le folosesc. N-o să mă aplaude nimeni dincolo, dacă nu fac asta. Nimeni nu va spune:
"Bravo!!! Ai făcut economie de șanse, super!!! Uite, Raiul îți este recunoscător!"

Nu! Șansele au fost inventate ca să fie folosite. Și atunci când le primim, și atunci când le oferim! Trebuie doar să deschidem bine ochii, să analizăm situațiile și să dăm șansele potrivite fiecăreia dintre ele.

Nu stați cu șansele la saltea... Căutați-vă bine în buzunare și priviți șansele ca pe ceva ce aveți de dat, nu de păstrat!

De ce dau atâtea șanse? Pentru că am. Pentru că vreau. Pentru că pot și pentru că eu nu pierd nimic. Câștig doar șansa de a le primi înapoi. De la același om... sau de la alții!