Care ți-e ieșirea de siguranță? Mă urc în avion și mă uit de fiecare dată unde sunt ieșirile de siguranță. Și dacă uit să fac asta, vine însoțitoarea de bord și îmi amintește : “ Iesirile de siguranță sunt în partea dreaptă. Vesta de salvare sub scaun și în caz de depresurizare folosiți măștile de oxigen”. Unde ți-ai pus vesta de salvare? De unde îți vine masca de oxigen? Desigur, atunci când urc în avion sper din tot sufletul că voi ajunge cu bine la destinație. Ba chiar cred asta din toată ființa mea. Nu mă imaginez nicio secundă plonjând în gol. Și totusi…nu strică să știu unde sunt toate lucrurile care ar putea să mă salveze in ultimă și miraculoasă instanță. Multă vreme nu am avut nicio vestă de salvare pentru că știam că știu să înot. Eram convinsă că măcar stau în plută dacă tot nu mai pot să dau din mâini încât, nu m-am gândit nicio secundă să-mi pregătesc o vestă de salvare. La ieșirile de urgență nu m-am gândit niciodată pentru că niciodată nu mi-ar trece prin cap cum să fug, cum să mă salvez. Sunt sigura că în orice situtie aș ieși trăgând după mine niște oameni, împingându-i pe cei din fața mea pe tobogan sperând să se salveze, convinsă fiind că eu mă salvez oricum. Iar povestea cu masca de oxigen nu am invățat-o decât foarte târziu. După ce m-au tot lăsat diverși și diverse fără aer. Astăzi nu mai urc nicăieri și cu nimeni până nu mă asigur că am la mine vesta de salvare. Știu că știu să înot dar, de ce să mă chinui când aș putea pur și simplu să plutesc deasupra unei ape involburate? De ce să lupt împotriva curentului când pot să stau pe val și să mă ducă valul incotro merge, că sigur merge valul în direcția în care, ajung în cele din urmă la o apă liniștită. Rar de tot mai rămân făr aer. Asta pentru că deja știu că în zbor fiind, poți oricând să prinzi turbulențe și am învățat să respir. Si când se zdruncină șandramaua trag aer în piept și expir cu mare grijă. Astăzi îmi desenez singură ieșirea de siguranță. Am grijă să nu rămân fără aer și să am mereu la îndemână o vestă de salvare. Nu plec deloc cu ideea că o să am nevoie de ele. Dar, de când am eu mai multă grijă de mine, au început să aibă și ceilalți.