Iubesc iubirea dintre doi oameni. Şi o cinstesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu ea. Nimic nu mi se pare mai frumos decât să privesc familii în care cei doi parteneri se iubesc. Să văd oameni uitându-se unul la altul cu toată dragostea. În privirea lor găseşti bucurie, şi răbdare, şi înţelegere, şi atenţie, şi speranţă, şi încredere. Gestul de protecţie pe care îl face un bărbat care iubeşte o femeie mă emoţionează până la lacrimi. Căldura cu care o femeie mângâie obrazul bărbatului pe care îl iubeşte mă face să zâmbesc cu lacrimi în colţul ochilor. Iar când între ei, pe lângă ei, în ei, cu ei, sunt copii care întregesc iubirea lor, tabloul poate fi copleşitor. Eram în aeroport, îl aşteptam pe fostul meu iubit şi am văzut reîntâlnirea dintre un tată, cei trei copii şi soţia lui.

Omul nostru a venit spre ei, şi-a lăsat valiza din mână şi s-a aşezat în dreptul fiecărui copil acoperindu-i pe toţi deodată şi pe fiecare pe rând cu dragostea lui. A mângâiat şi bebeluşul din braţele femeii şi apoi a luat-o în braţe şi a sărutat-o pe mama copiilor lui.