Când știi că ai trădat? Când simți cum ți se strânge inima atunci când vei da ochii cu cel pe care l-ai trădat. Oricât te vor convinge ceilalți că ai făcut ce trebuie, oricât de mult ți ai spune tu că nu ai avut de ales, inima ta iți va spune adevărul. În mijlocul ei e un punctisor. Cel mai mic din lume. Acolo se ascunde adevărul tău absolut. E singurul care contează. E cel care te înalță sau te macină încet, încet până te omoară. Acolo nu te mai ajută nicio scuză, niciun argument. Adevărul tău absolut se bazează exclusiv pe ceea ce simți. El preia toate vibrațiile și știe mai bine decât oricine dacă ceea ce ai făcut e sănătos sau nu. Sănătos pentru tine. Atunci când trădezi punctul din centrul inimii tale preia toate frământările. Poți afișa ce mască vrei. Acolo, în cel mai mic punctişor e cu cărțile pe masă. Și dacă nu e sănătos, te roade. Și te mănâncă. Și trădarea se transformă într-o piatră care ți se așează pe inima și inima ți se face grea. Tot mai grea. Și te doare tot mai tare. Apoi te târăști prin lume cărând piatra în care s-a transformat trădarea. Nimic din ce ai să faci mai departe nu va mai fi ușor. E ca și cum te ai plimba liber cu cătușe la mâini. Așa te plimbi și tu cu piatra pe inimă. Iar într-o zi vine scadența. Și cu cât amâni mai mult cu atât dobânda e mai mare și restanțele mai multe.

Știi că ai trădat atunci când un simplu gând primește răspunsul din mijlocul inimii tale.Si punctul acela rezonează cu un singur alt punct: cel din inima celui trădat. E strict intre cele două inimi. Nu trebuie să te certe nimeni. Nu trebuie să ți arate obrazul. Propun să înlocuim degetul pe care-l arătăm tradatorilor pe obraz cu palma pusă pe inima. Pentru că acolo doare trădarea.