Când nu ai drame, nu ți le inventa

Astăzi, am aflat despre un om pe care îl cunosc... Nu mai e. Pentru el, e trecerea firească ce ne așteaptă pe toți. Pentru ai lui, o dramă. Pe bună dreptate!

E o dramă să-ți moară cineva apropiat. Un om cu care ai împărțit zile, cu care ai împărtășit viață. Nu suntem, niciodată, pregătiți pentru asta. Nu credem, nicio secundă, că nouă ni se poate întâmpla. Dar, da! În familia fiecăruia dintre noi se întâmplă tot felul de drame. Din fericire, nu ne lovesc pe toți deodată. Ne iau pe rând.

Până la vârsta asta, am trăit câteva episoade dramatice: despărțiri, probleme de sănătate, plecarea în lumină a câtorva oameni dragi...

Au fost momente grele și multe zile în care mi-am înnodat lacrimile în barbă, de dor și milă... au fost multe nopți, în care n-am închis un ochi, au fost săptămâni în care nu vedeam motive pentru care să mă ridic din pat.

De câțiva ani, în viața mea, nu există nicio dramă. Toți cei apropiați sunt bine, lucrurile merg frumos, nu m-au părăsit oameni care să-mi rupă bucăți din suflet... De câțiva ani, am probleme mărunte, rezolvabile, lucruri care depind de capacitatea mea de a le gestiona și de a le accepta. Din păcate, nu conștientizăm momentele de respiro... uităm că, după colț, ne așteaptă provocări cu care chiar o să ne batem capul și care o să ne frângă inima... și, în loc să ne bucurăm că suntem bine, transformăm problemele în drame.

Priviți în jurul vostru și treziți-vă! Uitați-vă la adevăratele necazuri și gândiți-vă dacă voi trăiți așa ceva. Bucurați-vă de toți oamenii vii și sănătoși, de toate lucrurile și întâmplările ce v-au fost date.

Dacă, acum, în viața voastră e BINE, apreciați binele, bucurați-vă de el din toată inima, împărtășiți bucuria tuturor și mulțumiți Cerului pentru asta!